CEC Bank pentru afaceri româneşti. Ondrej Safar, Evryo România: Este mai ieftin să ai un drum de ţară decât o autostradă, dar investitorii mari nu vin dacă trebuie să-şi plătească singuri infrastructura. Prosumatorii, indiferent de dimensiune, vor fi viitorul, iar ei au nevoie de cu totul altfel de reţele

♦ Politica României de a ţine facturile mici la energie a dus la o lipsă de investiţii în sectorul energetic, pe toate segmentele, de la reţele la capacităţi de producere a energiei ♦ Paradoxal, efectul a fost exact invers pentru că privarea de investiţii a transformat piaţa locală într-un importator de energie, vulnerabilă la orice fluctuaţie din pieţele internaţionale ♦ Astfel, singura cale rămân tot investiţiile, mai ales în contextul în care energia se transformă într-o specie de „bestie“ complet nou faţă de acum câteva decenii, în care fiecare consumator poate deveni actor, spune Ondrej Safar, country manager la Evryo România (fosta CEZ România), într-o discuţie la CEC Bank pentru afaceri româneşti.

Distribuţie Energie Oltenia, compania-inimă a Evryo, a avut anul trecut un business de 1,6 mld. lei şi un profit net de 260 de milioane de lei, arată datele Termene.ro. Aceasta este cea mai mare distribuţie de energie din România ca număr de puncte de consum şi zona în care s-au conectat cei mai mulţi prosumatori. De altfel, prosumatorii sunt cel mai important fenomen vizibil în pro­duc­ţia de energie, atât la nivel casnic, cât şi comercial, şi este o tendinţă care va conti­nua, a fost una dintre concluziile unei discuţii cu Ondrej Safar, country manager la Evryo România (fosta CEZ România), la CEC Bank pentru afaceri româneşti.

„Vedem că din iulie, odată cu elimi­narea schemei de plafonare a facturilor la energie, clienţii încep să aleagă din nou furnizorul, deoarece, deşi această posibili­tate exista, cu plafonarea preţurilor nu era un stimulent real pentru a face schimbarea. Aşadar, începem să observăm schimbări între furnizori. Din această perspectivă, cred că piaţa revine la starea în care ar trebui să fie“, spune Safar.

Potrivit acestuia, plafonarea i-a făcut pe mulţi să uite care este preţul real al energiei într-un context foarte important. De mai bine de un deceniu, de când s-a terminat pri­mul val de investiţii în regenerabile, Ro­mânia nu a mai avut nicio investiţie în sec­torul ei de producţie, dar a închis centrale pe cărbuni în contextul în care consumul a rămas relativ. Ce înseamnă acest lucru? Că preţul energiei nu putea decât să crească în contextul în care cererea internă nu mai acoperea consumul.

„Cred că cel mai important aspect este securitatea energetică, să ne asigurăm că dispunem de resurse suficiente pentru a produce energia necesară satisfacerii nevoi­lor. Acesta este cel mai important aspect, deoarece lipsa energiei este mult mai costisitoare decât orice altă opţi­une“, atrage atenţia Safar.

În ultimii ani, investitorii au revenit pe şantierele de energie verde atraşi de scăderea preţu­rilor pe tehnologiile verzi, sche­mele de sprijin prin contractele pentru diferenţă, dar şi de războiul din Ucraina. Invazia Rusiei a arătat pentru o Europă puternic dependentă de gazul rusesc cât de necesară este tranziţia energetică pentru securitatea ei.

„Trăim într-o perioadă foarte intere­san­tă în sectorul energetic. Am început să în­ţelegem că tranziţia energetică nu în­seam­nă doar ecologie, aşa cum era la înce­put, ci şi securitate energetică şi competiti­vitate, deoarece începem să vedem care este preţul real al noilor surse de energie.“

Mai mult, pe termen lung, odată cu intrarea în funcţiune a din ce în ce mai multe unităţi de producere de energie verde, tendinţa este ca preţurile să intre pe o pantă descendentă, crede Safar.

Consumul la rândul său se va mişca, mai spune Safar, din simplul motiv că de la anul sistemul ETS2, care va impune taxarea emisiilor şi pentru mica industrie sau consumatorul casnic, va începe să îşi producă efectele, deplina implementare a directive fiind prevăzută pentru anul 2027. Astfel, soluţii precum mobilitatea electrică sau încălzirea prin pompe de căldură vor deveni mai atrăgătoare din simplul motiv că cele convenţionale vor fi taxate. Aceste transformări au loc în contextul în care prosumatorii, indiferent de talie, remodelează deja sistemul energetic prin democratizarea producţiei de energie. Iar pentru ca aceste lucruri să se întâmple, revine în discuţie importanţa reţelelor.

„Mai întâi trebuie să discutăm şi să ne imaginăm cum va arăta reţeaua peste cinci ani, zece ani, cincisprezece ani. Trebuie să purtăm discuţii serioase despre cum să pregătim reţeaua pentru asta, deoarece rolul reţelei va fi semnificativ diferit faţă de cel actual. Perioada în care existau o mână de centrale electrice mari şi importante, care erau gestionate de dispeceratul naţional, iar energia electrică provenea de la aceste centrale electrice către fiecare casă, nu va mai exista. Majoritatea clienţilor vor deveni activi. Vor produce energie electrică, vor consuma energie electrică, vor participa activ la echilibrarea reţelei cu bateriile lor, potenţial cu maşinile lor, cu echipamentele lor inteligente, utilizând energia electrică la momentul potrivit. Asta ne aşteată. Prosumatorii sunt viitorul şi vor face parte din mixul energetic al viitorului.“

Totodată, atragerea investitorilor care ar putea consuma energie se reduce tot la reţele şi la preţul energiei.

„Problema este că, dacă vrei să construieşti o fabrică, trebuie să construieşti şi o mare parte din reţeaua la care este conectată la acea fabrică. Acest lucru face ca totul să fie foarte costisitor şi ţine de competitivitatea României. Nu putem atrage investitori, pentru că investitorii vin şi trebuie să plătească foarte mulţi bani pentru infrastructură, dar pe de altă România s-a concentrat ca timp de 20 de ani să avem preţul mic la energie. Un drum de ţară este mai ieftin decât autostrada, dar dacă menţii drumul mic este foarte costisitor să aduci pe cineva care are nevoie de autostradă. De ce? Te costă foarte mult să faci acel drum pe acea singură fabrică.“ 

La nivelul companiei, bugetul de investiţii pentru următoarea perioadă de reglementare, de cinci ani de zile, este de 2,1 miliarde de lei, la care se adaugă 1,3 miliarde de lei atrase din fonduri europene.