CEC Bank pentru afaceri româneşti, un proiect ZF şi CEC Bank. Adrian Florea, Concelex: „România are în sfârşit jucători capabili să lupte cu companiile multinaţionale şi să livreze proiecte mari şi foarte mari.“ Ce rămâne în piaţă după 31 august

♦ Cele trei spitale regionale, investiţii de 5,6 mld. lei, arată unde s-a poziţionat piaţa locală: la Craiova construieşte o asociere exclusiv românească, la Iaşi şi Cluj – una condusă de turcii de la CCN ♦ După 31 august, sursa de finanţare se schimbă, dar volumul nu dispare ♦ Mentenanţa rămâne în afara caietelor de sarcini.

Piaţa construcţiilor din România traversează ultima lună a celui mai intens ciclu de investiţii pu­blice din ultimele decenii, dato­rită fondurilor europene. Ter­me­nul de finalizare şi facturare a proiecte­lor din PNRR, 31 august 2026, a concentrat în aceeaşi perioadă un volum ridicat de lucrări aflate simultan în execuţie, iar efectul se vede în special în infrastructura de sănătate, segmentul în care programul a produs cea mai mare schimbare de scară.

Cele trei spitale regionale de urgenţă din Iaşi, Cluj-Napoca şi Craiova, care vor totaliza 2.506 paturi şi presupun investiţii de 5,6 mld. lei (1,1 mld. euro), au intrat în linie dreaptă şi ar putea fi livrate în următorii trei ani. La Craiova s-au ridicat două etaje, la Iaşi se lucra în luna mai la fundaţie, iar la Cluj-Napoca contractul a fost semnat după o serie de contestaţii.

Distribuţia contrac­te­lor arată unde s-a pozi­ţionat piaţa lo­cală. La Iaşi şi la Cluj-Na­po­ca au câştigat aso­ci­eri conduse de grupul turcesc CCN, alături de firme româ­neşti. La Craiova, spita­lul este ridicat de o aso­cie­re exclusiv româ­neas­că, din care face par­te şi Concelex, compa­nie cu afaceri de 1,48 mld. lei anul trecut.

„Spitalul de la Craiova cred că e cel mai mare contract al nostru. Suntem într-o aso­ciere exclusiv românească, cu alte trei com­panii româneşti“, spune Adrian Florea, chief corporate officer al Concelex, în emi­siunea CEC Bank pentru afaceri româneşti, un proiect ZF şi CEC Bank.

Modul în care s-au format aceste con­sorţii explică una dintre schimbările struc­turale ale ultimilor ani. Pentru că în Ro­mânia nu se construiseră până acum spitale de asemenea an­ver­gură, niciun constructor lo­cal nu îndeplinea singur cerin­ţele de experienţă similară din caietele de sarcini.

„Mai multe companii de construcţii au pus mai multe proiecte mici, cele pe care le-au făcut în ţară, la un loc, ca să facă experienţa aceasta. Altfel, niciuna dintre ele, singură, nu ar fi putut“, spune Adrian Florea. Alternativa era partenerul străin.

Formatul s-a extins dincolo de sănătate. Lotul 2 al Magistralei 4 de metrou este exe­cutat tot de o asociere exclusiv românească – trei companii cu o experienţă cumulată de peste 100 de ani şi peste 10.000 de angajaţi –, iar Planşeul Unirii este construit în acelaşi fel. Geometria rămâne variabilă de la o licitaţie la alta: „Azi eşti asociat, mâine eşti competitor.“

Loturile de metrou către aeroport, ca şi proiectul din Cluj-Napoca, au fost câştigate tot de companii turceşti, iar la infrastructura rutieră licitaţiile se dau între jucătorii locali, multinaţionalele cu prezenţă în România şi aceste grupuri. Circa 20 de companii tur­ceşti de top lucrau acasă şi în Orientul Mijlociu, iar reorientarea lor către Europa a venit după pandemie, când traficul – şi, odată cu el, veniturile din proiectele în parteneriat public-privat – s-a prăbuşit.

Bariera de intrare nu ţine însă doar de cifra de afaceri, ci de complexitatea tehnică. Pe un etaj de spital mare sunt circa 3.000 de repere unice, fiecare cu propriul lanţ de apro­vizionare, iar două etaje nu sunt nicio­dată identice. La camerele curate, unde se fac intervenţiile chirurgicale, construcţia se combină cu mecanica fină şi cu instalaţiile de curenţi slabi. Înlocuirea unui hublou de uşă la o astfel de încăpere înseamnă un pro­iect separat, cu arhitect şi memoriu tehnic, care durează între trei şi şase luni. Este şi explicaţia pentru care în licitaţiile din ultimii ani preţul a încetat să fie singurul criteriu, iar experienţa demonstrată a devenit filtru de calificare.

Concelex, controlată de familia Piţurlea şi condusă de Radu Piţurlea, preşedinte şi CEO, a încheiat anul trecut cu afaceri de 1,48 mld. lei, în creştere cu 17%, şi cu un profit net de 202 mil. lei, faţă de 152 mil. lei în anul anterior. „Finanţări există, la fel şi ca­pabilitate de execuţie la nivelul construc­torilor români“, spunea Radu Piţurlea în iunie pentru ZF. Compania are în lucru spi­ta­lul din Constanţa – mamă şi copil, migrat de la PNRR către Programul Operaţional Sănătate –, precum şi proiecte la Alexan­dria, Alba Iulia, Târgu-Mureş şi Timişoara, iar în aprilie a câştigat contractul de 88,2 mil. lei pentru consolidarea Palatului Dacia-România din Centrul Vechi al Capitalei.

După 31 august, sursa de finanţare se schimbă, dar volumul nu dispare. Următorul program major este SAFE, unde sunt disponibile 4,2 mld. euro pentru segmente de autostradă, cu accent pe legătura rutieră cu nordul ţării – autostrăzile A7 şi A8 –, lucrări cu o componentă de apărare, proiectate ca infrastructură dual-use. Până în 2033-2034 ar urma să fie disponibile alte circa 60 mld. euro din fonduri europene pentru infrastructură, potrivit lui Adrian Florea. Rămân, în paralel, bugetele locale şi celelalte programe operaţionale, către care o parte dintre proiectele care nu se încadrau în termenul PNRR au migrat deja.

„Nu va mai fi aşa de simplu. Poate suprafinanţarea şi supracontractarea nu vor mai fi atât de mari ca înainte“, spune Adrian Florea. Contribuţia construcţiilor la PIB este în prezent de circa 9%, iar el estimează că industria va depăşi pragul de 10%; Polonia a ajuns la 12% în anul dinaintea campionatului de fotbal.

Punctul în care piaţa rămâne nedezvoltată este ce se întâmplă cu activele după recepţie. În licitaţiile de infrastructură este punctat numărul de ani de garanţie, de regulă între trei şi cinci, perioadă în care constructorul remediază defecţiunile sau riscă executarea scrisorii de garanţie. Dincolo de acest orizont nu există un mecanism contractual.

„N-am văzut până acum o gândire mai serioasă asupra mentenanţei unui activ de 30-50-100 de ani. Pentru asta, în România, încă n-am făcut paşi“, spune Adrian Florea. Concelex promovează conceptul de infrastructură suverană – un lanţ complet care să includă proiectarea, execuţia, garanţia, mentenanţa şi reparaţiile de urgenţă, relevante într-o ţară aflată în vecinătatea războiului. Comparaţia pe care o face este cu telecomul de acum două decenii, unde furnizorii străini deschideau discuţia cu mentenanţa, nu cu soluţia tehnică. Efectele absenţei se văd pe autostrăzile existente, de la garduri şi parapeţi lipsă până la starea A1 Bucureşti-Piteşti.

Explicaţia economică ţine de predictibilitate, astfel încât un contract de mentenanţă presupune un plan de afaceri pe 15-20 de ani, dificil de construit într-un cadru fiscal care se modifică frecvent. Retragerea facilităţilor fiscale din construcţii a fost resimţită direct de companiile din sector, iar Adrian Florea vorbea în martie, la evenimentul ZF Top 1.000, despre un traseu „în zigzag“ al deciziilor statului, în care dispariţia peste noapte a unor avantaje fiscale s-a tradus imediat în costuri salariale suplimentare.

„Nu mai punctăm excesiv preţul, începem să punctăm şi calitatea, şi experienţa, şi mai departe garanţia. Lipseşte un pic de predictibilitate“, spune reprezentantul Concelex.