CEC Bank pentru afaceri româneşti, un proiect ZF şi CEC Bank. Ana Rubeli, fondator, Aici a Stat: Am descoperit cine locuise acolo şi brusc valoarea casei a crescut cu 50%. Povestea potenţează valoarea casei

♦ Comunitate de 80.000 de oameni în jurul caselor istorice, iar restaurările corecte devin o piaţă.

Un proprietar din Cotroceni, care investise deja în restaurarea unei case istorice, a acceptat să găzduiască un eveniment cultural. Cercetarea de arhivă făcută cu acea ocazie a scos la iveală că acolo locuise parfumierul ca­re adusese Coty în România, iar va­loarea casei a crescut brusc cu 50%. Peste aproximativ un an, proprietarul a fost nevoit să vândă, iar casa a plecat cu circa 50% mai mult.

„E un exemplu clar că povestea potenţează valoarea casei, dar şi valo­rificarea poveştii este extrem de im­portantă. Multe case au poveste, dar trebuie să le scoatem la lumină“, a spus Ana Rubeli, fondatoarea Aso­ciaţiei Aici a Stat, în cadrul emisiunii CEC Bank pentru Afaceri Ro­mâneşti.

Proiectul a pornit de la o plăcuţă memorială. Toate încep la fel - „aici a locuit“, „aici a creat“ poetul, filozoful, scriitorul -, iar ideea a fost ca aceste inscripţii de pe faţade să rezoneze şi în online, printr-o voce a clădirilor istorice pe Instagram, Facebook şi TikTok. Comunitatea numără astăzi circa 80.000 de persoane. Documen­ta­rea se face în arhive, pe cadastre vechi, pe fotografii de epocă, în anua­re istorice şi, unde se poate, prin in­ter­viuri cu locatarii de azi: pentru cele două mahalale de la poalele Dealului Mitropoliei, Sfânta Ecaterina şi Flămânda, au fost cercetate în doi ani aproximativ 50 de case.

„De cele mai multe ori, ştampila de valoare istorică devine o încărcare emoţională şi financiară pentru proprietari. Mulţi fug de responsabilitatea pe care o aduce o clădire istorică, pentru că trebuie să ai mai multe autorizaţii, pentru că trebuie să te preocupi mai mult, trebuie să ai de-a face şi cu o echipă de meşteri care se pricepe“, a explicat Ana Rubeli. Autorizaţiile pentru o restaurare pot dura între doi şi cinci ani, iar rezultatul se vede la o simplă plimbare prin centrul Bucureştiului.

Valoarea, spune ea, se pierde exact prin intervenţiile ieftine: polistirenul aplicat peste o tencuială care imită piatra sau are decoraţiuni, tâmplăria originală înlocuită cu termopan, acoperişurile neconforme. În schimb, o restaurare corectă, cu materiale şi meşteri potriviţi, adaugă valoare - iar aici apare o oportunitate de piaţă. Cererea a început să genereze ofertă, cu firme specializate în lucrări pe clădiri istorice, mai puţine în Bucureşti şi mai numeroase în Maramureş şi Transilvania, la care se adaugă o industrie a recuperării materialelor vechi - lemnărie, ţiglă, plăci de pavaj -, cu argument de sustenabilitate pentru companiile atente la acest criteriu. O intervenţie corectă asupra unei uşi sau ferestre vechi, aparent putrezite, poate economisi mii de euro faţă de înlocuirea completă.

Modelul de finanţare se sprijină pe bilete, parteneriate şi acces gratuit pentru categorii defavorizate.

„Cred că plata unui bilet pentru un eveniment cultural deschide de fapt un întreg ecosistem cultural şi permite foarte multor operatori culturali să fiinţeze“, a spus fondatoarea, care a colaborat cu asociaţii pentru a duce la evenimente persoane vârstnice sau afectate de sărăcie.

Anul acesta, festivalul Aici a Stat este dedicat Cellei Delavrancea, la 80 de ani de la debutul ei literar şi 35 de la deces.

În rural, unde salvarea patrimoniului vine deseori de la străini care se îndrăgostesc de o casă şi investesc, punctul de plecare rămâne acelaşi: „Nu poţi să salvezi ceea ce nu cunoşti.“