CEC Bank pentru afaceri româneşti, un proiect ZF şi CEC Bank. Călin Cozma, proprietarul Mureş Agrar şi iniţiator al Uniunii Ecologice: La grâul spelta avem preţ de 300 de euro pe tonă, dar 90% din producţia ecologică pleacă la export

Călin Cozma, proprietarul grupului de firme Mureş Agrar, cu ferme în judeţele Cluj şi Sibiu, este unul dintre fermierii care au pus umărul la înfiinţarea Uniunii Ecologice din România. Cu peste 2.000 de hectare lucrate în regim ecologic, el spune că sectorul are nevoie de o voce coerentă în dialogul cu Bucu­reş­tiul. „Celelalte organizaţii se apleacă mai puţin asupra problemelor noastre. Acolo mai mult certurile sunt pe câte pesticide sau ierbicide să mai adăugăm. Noi vrem altceva - să facem mân­care sănătoasă pen­tru români“, a declarat Călin Cozma în emisiu­nea CEC Bank pentru afaceri româneşti, un proiect ZF şi CEC Bank.

Cultura-vedetă a fermei Mureş Agrar este grâul spelta, vândut anul acesta în contract futures la 300 de euro pe tonă - aproape dublu faţă de grâul convenţional. „Spelta este un grâu foarte căutat în vest. Germania şi Elveţia consumă foarte multă pâine făcută din spelta. Este o cultură mai puţin sensibilă decât grâul normal, iar fiind cererea mai mare, are şi un preţ mai bun. Producţia este destul de constantă de la un an la altul“, spune fermierul.

Paradoxul este că spelta produsă pe câmpurile din Transilvania ajunge pe rafturile din Germania, dar pâinea de spelta rămâne o raritate în România - se găseşte aproape exclusiv în brutării artizanale, în Cluj, Bucureşti sau Timişoara. Întrebat de ce nu investeşte într-o moară proprie, Călin Cozma răspunde: „Nu există cerere în România pentru ecologic. Noi, româ­nii, cumpărăm tot ce e mai ieftin la raft. Iar neamţul îmi cumpără doar grâul, nu produs finit cu adaos comercial mai mare“. 90% din producţia ecologică a României merge la export, iar ţara nu are nici suficiente mori a­cre­ditate ecologic, nici prese de ulei, nici măcar labo­ratoare certificate - mostrele se trimit la analiză în Germania sau, mai nou, în Bulgaria.

Vulnerabilitatea acestui model s-a văzut clar în 2022. „Când a început războiul din Ucraina, am avut 1.000 de tone de spelta pe care nu am reuşit să le vindem. Pur şi simplu nu mai era cerere“, îşi aminteşte Călin Cozma.

De atunci, fiecare campanie începe cu contracte futures: preţ ceva mai mic, dar certitudinea că marfa pleacă din magazie. Anul acesta, hedging-ul s-a făcut din timp pentru a evita un şoc similar legat de războiul din Iran.

Pe teren, agricultura ecologică înseamnă muncă manuală: la cultura de soia, Mureş Agrar angajează 40-50 de oameni din sat care „dau cu sapa, ca pe vremea bunicii“. Producţiile sunt mai mici - 3,5-4 tone la hectar la grâu, faţă de 7 tone în convenţional -, dar preţul mai bun şi subvenţia ar trebui să compenseze, dacă banii intră la timp. România s-a angajat să ajungă la 25% suprafaţă ecologică până în 2030. „În statistici se vorbeşte de 5%, dar din astea 3% sunt păşuni. Realistic, avem doar 2% suprafaţă cultivată ecologic cu cereale. În Germania producţia ecologică depăşeşte 30%“, spune fermierul.

Pe acest fond, blocajul plăţilor APIA este pentru sector o lovitură fără precedent. „Este primul an în care subvenţia pentru ecologic nu a intrat până în 31 decembrie. Facem agricultură ecologică de 9 ani şi nu s-a întâmplat niciodată. Suntem în luna mai, nimeni nu ne bagă în seamă“. Vorbim de 217 euro pe hectar, fără alte ecoscheme - bani care devin decisivi într-un an cu marje deja erodate. Uniunea Ecologică îşi propune să atragă fonduri europene pentru educarea consumatorului şi pentru o etichetare mai onestă: „Ar trebui să scriem pe produse că este românesc, din făină românească, din lapte românesc. La lapte aducem din Ungaria, iar fermierul român ar trebui să primească respectul cuvenit“.