CEC Bank pentru afaceri româneşti, un proiect ZF şi CEC Bank. Petre Drăgoi, Pescăria la Drăgoi: Exportăm 80% din tot ce prindem în Marea Neagră. Când trimitem în Turcia, nu ajunge marfa acolo şi e deja vândută. La noi trebuie să ne chinuim cu promovarea

♦ Cea mai mare parte a peştelui prins de flota Pescăria la Drăgoi în Marea Neagră pleacă în Turcia, Bulgaria, Grecia şi Ucraina, unde cererea este mai mare decât în România ♦ Businessul, cu o cifră de afaceri de 6,7 mil. lei anul trecut, mizează pe distribuţie naţională şi pe o fabrică proprie de procesare, care ar urma să fie gata până la începutul verii viitoare.

Piaţa românească a peştelui funcţionează pe o contradicţie greu de explicat - România are ieşire la Marea Neagră şi o re­sur­să pe care pescarii o descriu ca fiind în creştere, dar cea mai mare parte a capturii ajunge la consumatori din alte ţări, în timp ce rafturile locale sunt alimen­tate cu import. Pentru Pescăria la Drăgoi, business de familie din Constanţa care operează şapte pescadoare şi o reţea de pescării în marile oraşe, exportul nu este o oportunitate suplimentară, ci principalul debuşeu comercial.

„Exportăm 80% din tot ce prindem. În Ucraina, în Bulgaria, în Turcia, în Grecia. Cei care au deschidere la Marea Neagră au şi consumul mult mai mare de peşte de Marea Neagră. Din păcate, la noi consumul de peşte de mare nu este atât de cunoscut. Ei au şi o cultură în spate foarte ridicată. Dau un exemplu: când trimitem în Turcia, nu ajunge marfa acolo şi e deja vândută. La noi trebuie să ne chinuim puţin cu promo­varea, să anunţăm din timp că ieşim peste trei zile la pescuit“, a spus Petre Drăgoi, owner al Pescăria la Drăgoi, în emisiunea CEC Bank pentru afaceri româneşti, un proiect ZF şi CEC Bank.

Diferenţa dintre pieţele riverane Mării Negre nu ţine, aşadar, de resursă, ci de com­por­tamentul de consum şi de infrastructura culinară din jurul produsului. În timp ce în Turcia şi în Bulgaria peştele de mare are un reţetar consolidat şi o industrie HoReCa care îl valorifică, în România el rămâne un produs de nişă, cumpărat rar şi gătit simplu.

„Ei au mult mai multe reţete. În Bulga­ria şi în Turcia au nişte reţete de rămâi cu ochii pe ele. La noi, din păcate, îl bagi la prăjit, la plită, şi atât. Nu e ceva să-ţi sară ochii, să mănânci prima oară cu ochii“, a spus Petre Drăgoi.

Consumul intern creşte totuşi de la an la an, la fel şi numărul restaurantelor care cumpără peşte proaspăt de Marea Neagră, însă educaţia cumpărătorului rămâne în ur­mă. Antreprenorul spune că a fost nevoit să transforme personalul din pescării în con­sultanţi de vânzare, care explică fiecare specie şi modul de preparare.

„Din păcate, nu avem cultura peştelui. La peştele de apă dulce oamenii ştiu de caras, de crap, ştiu să-l mănânce. Dar la peştele de mare este puţin mai delicat. Le-am făcut un fel de poezie pe care să o spună despre fiecare specie de peşte în parte: ce să spună, cum să-l pregătească, cum să-l cureţe, să le arate diferite reţete“, a spus Petre Drăgoi.

A doua constrângere a businessului este operaţională. Pescuitul sălbatic nu ofe­ră predictibilitate, iar peştele proaspăt tre­buie să ajungă în aceeaşi zi la sute de kilo­metri distanţă, ceea ce transformă compa­nia într-un operator logistic cu ferestre de câteva ore. Flota iese noaptea şi trebuie să fie înapoi la mal dimineaţa, pentru ca marfa să prindă cursele către oraşele mari.

„Noi ieşim cu şapte pescadoare la pescuit, dar nu ştim niciodată dacă prindem şi unde prindem. De aceea ieşim cu toate: unele se duc într-o direcţie, altele în alta, şi aşa vedem unde dăm de peşte. Începem de la 12 noap­tea, până la 3 dimi­neaţa trebuie să fim deja pe apă, iar la 6-7 di­mi­­nea­ţa trebuie să fim îna­poi la mal, ca să putem trimite peştele în toată România“, a spus Petre Drăgoi.

Prin pescăriile compa­ni­ei trec în medie 2.250 de kilo­grame pe zi, distribuite cu maşini frigorifice de capacităţi diferite. Punctul central al reţelei este Bucureştiul, de unde marfa este redistribuită mai departe către Iaşi, Cluj-Napoca, Braşov, Ploieşti sau Piteşti, alături de Constanţa.

„La Bucureşti vine camionul mai mare, pentru că de la Bucureşti pleacă şi la Iaşi, şi la Cluj, şi la Ploieşti, şi la Braşov. Ajunge la Piaţa Obor, unde avem depozitul mai mare, şi de acolo se distribuie în toată România“, a spus Petre Drăgoi.

Pe partea financiară, businessul a avansat rapid în ultimii ani, pe fondul creşterii consumului şi al capturilor. Compania a raportat o cifră de afaceri de 6,7 mil. lei anul trecut şi are 13 angajaţi în firma principală, la care se adaugă alte activităţi ale familiei, în agricultură, comerţ alimentar şi materiale de construcţii.

„În 2024 am avut 2 milioane de lei, în 2025 – 6 milioane, şi cred că anul acesta ajungem la 10 milioane, pentru că chiar creşte consumul de peşte. Totodată cresc şi cantităţile“, a spus Petre Drăgoi.

Următorul pas de investiţie vizează internalizarea procesării, operaţiune realizată în prezent la un terţ din Tulcea. O fabrică proprie ar reduce costurile şi ar extinde portofoliul de produse, esenţial pentru vânzarea către hoteluri şi pentru export.

„Lucrăm la o fabrică şi sperăm să fie gata până la începutul verii viitoare. Peştele, când îl scoatem din apă, îl trimitem direct la fabrică să-l afume, să-l congeleze, să-l sareze, să-l marineze. Dacă ne facem fabrica noastră, reducem costurile şi putem să ne facem mult mai multe produse şi un catalog mult mai mare, cu care putem să mergem la hoteluri, la export“, a spus Petre Drăgoi.

Creşterea flotei rămâne însă blocată. Cotele de pescuit sunt deja împărţite între operatorii existenţi, iar accesul unui nou intrat presupune cedarea unei cote de către altcineva.