CEC Bank pentru afaceri româneşti. Zsuzsa Bereschi, EY: Existenţa resurselor locale este un punct forte. Dar mai departe trebuie să decidem ce vrem să facem, ce fel de industrie ne dorim, ce fel de agricultură. Trebuie să ştim care sunt industriile cheie pe care ni le dorim pornind de la resurse

♦ Gazul din Marea Neagră poate face din România un jucător regional iar nevoia Europei de a avea o industrie care să fie localizată aici, bazată pe cât posibil pe resurse locale, este un alt motiv care ar putea spori rolul României pe termen lung ♦ Importanţa resursei locale nu stă în preţ, ci în existenţa unor cantităţi care reduc dependenţa de importuri şi deci vulnerabilităţile de alimentare ♦ Dar pornind de la resurse, drumul pe care România este obligată să îl facă este să-şi dea seama ce industrii vrea să ducă mai departe, spune Zsuzsa Bereschi, director energy & sustainability la EY, într-o discuţie la CEC Bank pentru afaceri româneşti.

Războiul din Ucraina şi con­flictul din Orientul Mijlociu au fost unele dintre cele mai puternice lovituri pentru se­curitatea energetică a Euro­pei din ultimele decade. Prima a dus preţul gazului şi al energiei la niveluri imposibil de imaginat, a doua a făcut din litrul de moto­rină un lux. Mesajul devine cu atât mai clar. Pentru un continent care depinde în pro­porţie covârşitoate de importuri de petrol şi gaze, tranziţia spre energia verde nu mai este un „nice to have“, ci un „must.“ Iar dacă în zona de producţie de energie progresul este vizibil, electrificarea este o provocare.

„În zona de consum nu am reuşit să reducem amprenta de carbon pe măsura reducerii în producţia de energie electrică. În aceste zone mari, cum sunt încălzirea rezidenţială şi transportul, noi nu am reuşit să reducem emisiile pe măsura în care am reuşit să reducem emisiile în producţia de energie electrică“, spune Zsuzsa Bereschi, director energy & sustainability la EY, într-un nou episod al CEC Bank pentru afaceri româneşti.

Pentru zona de încălzire, pompele de căldură ar fi o soluţie, dar teh­no­logia este scumpă, este necesară o schemă de finan­ţare şi, din păcate, bugetele multor state europene sunt deja în corzi, inclusiv cel al României pentru a mai susţine astfel de politici. „În acelaşi timp, în România, avem un stoc de locuinţe destul de vechi. Peste 70% dintre locuinţe sunt construite încă înain­te de 1990 şi atunci înseamnă că electrifi­carea încălzirii rezidenţiale ar trebui să meargă în mână în mână cumva cu valul de renovări, ceea ce nu s-a întâmplat încă. Transportul e un capitol separat şi destul de complex. Şi acolo, pe partea de transport, personal, individual, au fost nişte programe de finanţare, dar în transportul masiv, logistică, nu s-a început încă decarbonizarea acestui sector. Iar aici depindem foarte mult şi de infrastructura necesară.“

Cercul este vicios pentru că fără o a­doptare pe scară largă a tehnologiei nu se produc reducerile de preţ, iar a­doptarea pe scară largă are nevoie de susţinere guvernamentală, des­tul de dificil de realizat în con­tex­tul actual. Iar identificarea soluţii­lor pentru această „ghici­toa­re“ este cu atât mai compli­cată cu cât instituţiile care ar trebui să genereze astfel de inovaţii sunt slăbite ca personal.

„Cred că în anu­mite privinţe, multe autorităţi ale statului, fie că sunt centrale, fie că sunt locale, sunt slăbite de oameni, adică nu mai au un corp suficient de mare de profesionişti care să preia acest efort de tranziţie, Cred că sunt destul de puţini oameni în autorităţi care să poată să gestioneze acest efort de a aduce efectiv bani şi pe urmă de a-i gestiona şi a-i admi­nistra corect, transparent.“

Însă înainte de toate, România are un atu, resursele certe.

„Trebuie să regândim lanţurile de aprovizionare lungi, complexe, în nişte lanţuri de aprovizionare regionale cât mai diversificate, unde cuvintele cheie să fie rezilienţa şi siguranţa. Şi atunci cred că România ar putea să joace un un rol în acest context, avem parteneri în Uniunea Europeană şi în afara Uniunii Europene. Avem oportunitatea de a deveni un pic de hub regional energetic. Şi eu întotdeauna văd energia cuplată cu potenţialul de relansare industrială.“

Contextul este foarte bun pentru că la nivel european intenţia este de a aduce aici cât mai multe „zale“ din lanţuri industriale diverse.

„În condiţiile în care se doreşte o industrie europeană, noi putem să fim o parte importantă pe partea de aprovizionare într-o industrie europeană, trebuie să profităm de asta. Nu vom scăpa de importuri, dar cred că dacă dacă reducem nevoia de import, vom reuşi să beneficiem pe partea aceasta de predictibilitate mai mare, de stabilitate a preţurilor.“

Dincolo de a juca un rol de alimentare cu resurse în regiune, principalul obiectiv care porneşte tot de la existenţa acestor resurse este să înţelegem cum le putem integra pe plan local în nişte circuite economice.

„Cred că trebuie să să ne decidem ce vrem să facem ca Românie pe termen lung, având la dispoziţie aceste aceste resurse naturale, în ce măsură vrem să ne îndreptăm spre o industrializare sau reindustrializare? Care sunt industriile cheie pe care să ne concentrăm cu acele resurse? Vrem să punem accentul pe agricultură, dacă da, pe ce tip de agricultură, primară sau cumva secundară, cu produse cu valoarea adăugată. Nu e o decizie doar la nivel de guvern, cred că e o decizie pe care noi, cetăţenii, să o împingem către zona de Guvern.“