Raul Pop, secretar de stat, Ministerul Mediului: Când se vorbeşte de economie circulară, toată lumea se gândeşte la reciclare. Aceasta este de fapt ultima verigă, ultima speranţă. Economia circulară înseamnă în primul rând reutilizare

♦ Dintr-un total de 5 milioane de deşeuri gestionate anul trecut, circa 71% au fost depozitate, 11% au fost valorificate prin diferite metode şi 17,5% au fost reciclate ♦ În urmă cu 10 ani, ponderea reciclării era de numai 10-11%, iar acest salt de până la 17% a fost generat în exclusivitate de sistemul de garanţie-returnare, cel mai mare proiect de eeconomie circulară din România ♦ Se poate mai mult? Raul Pop, secretar de stat, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor crede că da, dar ce este foarte important de înţeles este că reciclarea este de fapt ultima etapă a unei economii circulare.

Rata de colectare pen­tru primele şase luni a ajuns la 82%, comparativ cu 79% în aceeaşi peri­oadă a anu­lui trecut, con­firmând pro­gresul constant al sistemului şi integrarea re­turnării ambala­jelor în comporta­mentul de zi cu zi al con­sumatorilor, au precizat recent reprezentanţii RetuRO, administratorul Sistemului de Garan­ţie-Returnare. Dar ce este de precizat este că nu orice ambalaj intră în acest sistem, iar o creştere semnificativă a gradului de reciclare ar putea avea loc dacă sistemul s-ar aplica şi la alte amba­laje, spune Raul Pop, secretar de stat, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădu­rilor, într-o discuţie cu CEC Bank pentru afaceri româneşti.

„O creştere semnificativă ar putea fi dacă ne uităm puţin şi spre alte categorii de produse, altele decât cele alimentare, cum ar fi şampon, detergent, balsam, toa­te aceste, toate celelalte sticle de plastic pe care noi le avem prin casă şi care în momentul de faţă teoretic se colectează prin colectare separată de la domiciliu, dar cu rezultatele slabe pe care le-am văzut“, a spus Raul Pop.

Subiectul ridică controverse iar principala temere este că schimbarea sistemului prin introducerea unei noi categorii de ambalaje ar putea reduce eficienţa acestuia. Cu toate acestea, extinderea RetuRO este un subiect de analiză, spune Raul Pop.

„Sunt însă câteva fluxuri de deşeuri care încă nu sunt pe complet reglementate, un exemplu fiind deşeurile din materiale de construcţii. În acest moment, există obligaţia ca aceste deşeuri să fie puse separat, există interdicţia de le arunca, dar pe de altă parte aceste lucruri înseamnă costuri. Mai departe, problema este că dacă Garda de Mediu găseşte astfel de deşuri pe un câmp, atunci primăria din acel loc este obligată să le ia, iar asta mai departe reprezintă un cost pentru primărie.“

Sunt însă şi alte categorii de deşuri pentru care se încearcă identificarea unor soluţii. De exemplu, în cazul unor obiecte uzate, cum sunt saltelele, nu sunt soluţii la-ndemână. Astfel, aceste obiecte şi multe altele ajung pe aleile dintre blocuri sau pe câmpuri pentru că este mai ieftin să arunci decât să plăteşti ca acel lucru să ajungă la groapa de gunoi.

„Va exista o reţea de centre de aport voluntar. Deja există în teren o reţea de vreo 300 de centre de aport voluntar, dar este un număr insuficient.“

Dincolo de partea de colectare, o altă problemă este calitatea acestui proces. De multe ori, deşeurile, de la cartoane până la ambalaje, nu ajung la reciclator într-o stare care să permită reutilizarea acestora.

Dar mai este un lucru care ar trebui avut în vedere.

„În general, când se vorbeşte despre economia circulară, lumea vorbeşte despre reciclare, ceea ce este greşit. Acesta este capătul economiei circulare. Este ultima verigă, ultima speranţă. Economia circulară înseamnă în primul rând reducere, reutilizare, reparare, păstrare.“