Mediul antreprenorial din România s-a dezvoltat semnificativ în ultimii ani şi a contribuit la dezvoltarea de ansamblu a economiei Româneşti, atât din poziţia de angajator – cumulează peste 60% din angajaţi –, cât şi din perspectiva profitabilităţii mai ridicate decât a companiilor cu capital străin. Mai mult, antreprenorii români sunt tot mai prezenţi în spaţiul european, prin exporturi, prin extindere teritorială, dar şi prin interacţiunea cu instituţiile europene, inclusiv cele de soluţionare a disputelor. În aceste condiţii, noua iniţiativă europeană de uniformizare a procedurilor de înregistrare a firmelor pe teritoriul Uniunii Europene (UE) le-ar putea facilita planurile de extindere.
Din 2020 până la finalul anului trecut, sumele investite de antreprenorii români în străinătate au crescut de patru ori, de la 2 miliarde de euro la aproape 8 miliarde de euro (în sold, date BNR). Iar trendul ar putea fi accelerat de noile reguli ale UE, în baza cărora antreprenorii îşi vor putea deschide o firmă în oricare dintre cele 27 de state membre, în 48 de ore, online, cu capital social de un euro. Dar această uniformizare a regulilor contribuie şi la creşterea concurenţei în atragerea investiţiilor dintre statele membre.
Însă, dincolo de formalităţi mai simple de înregistrare, un antreprenor care vrea să se extindă pe alte pieţe ia în calcul şi facilităţile fiscale şi administrative (scutiri sau reduceri de impozite), schemele de finanţare/ajutoare de stat pentru domenii strategice sau alte înlesniri oferite de ţara gazdă pentru a încuraja investiţiile străine. Aşadar, orice decizie de internaţionalizare ar trebui să înceapă cu o analiză a locaţiei - de la oportunităţile de piaţă, la facilităţi, disponibilitatea forţei de muncă -, astfel încât decizia să se bazeze pe cele mai bune oportunităţi de extindere.
Abordarea este valabilă pentru antreprenorii români interesaţi să se extindă în altă ţară, dar şi pentru cei străini care iau în calcul România, astfel că, pentru a face faţă concurenţei celorlalte state membre, autorităţile naţionale trebuie să ofere antreprenorilor interesaţi cât mai mulţi stimuli pentru a investi, de la predictibilitate legislativă, facilităţi fiscale, transparenţă în cadrul controalelor fiscale, la mecanisme simplificate de soluţionare a disputelor.
Cadrul juridic european, pregătit să gestioneze relaţiile contractuale
În prezent, soluţionarea disputelor comerciale în spaţiul european beneficiază deja de un cadru juridic ce oferă antreprenorilor un nivel ridicat de siguranţă în tranzacţiile transfrontaliere. Regulamentele UE privind competenţa judiciară şi recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti permit ca o decizie pronunţată într-un stat membru să fie recunoscută şi executată rapid în oricare altul. Pentru grupurile antreprenoriale româneşti, care operează prin entităţi înregistrate în România sau alte jurisdicţii europene, acest mecanism este esenţial: contractele încheiate în piaţa unică pot fi implementate eficient chiar şi atunci când litigiile apar între părţi din state diferite.
Pe măsură ce companiile româneşti devin mai active în tranzacţii internaţionale, se observă şi o utilizare mai frecventă a arbitrajului comercial internaţional. Datele publicate de Vienna International Arbitral Centre arată că România a fost pe locul doi în clasamentul ţărilor de origine ale părţilor implicate în arbitraje în 2021 şi în 2023, iar în 2022 s-a situat pe locul trei. Pentru o economie de dimensiunea României, această poziţionare indică o prezenţă tot mai vizibilă a companiilor locale în litigii comerciale cu element internaţional.
Companiile româneşti apar tot mai des şi în mecanisme arbitrale specializate, precum tribunalele organizate sub egida GAFTA pentru litigiile din comerţul internaţional cu cereale. Având în vedere rolul României ca exportator agricol major în regiune, această prezenţă confirmă integrarea mediului antreprenorial românesc în lanţurile comerciale globale.
Şi la nivel regional arbitrajul devine tot mai frecvent mecanismul preferat de soluţionare a disputelor în tranzacţiile internaţionale, conform raportului Deloitte „Deal Making in Central Europe”. România, parte din această regiune, reflectă aceleaşi evoluţii, pe măsură ce tranzacţiile devin mai complexe şi mai bine aliniate la practicile internaţionale.
Privite împreună, aceste evoluţii arată nu doar existenţa unor mecanisme eficiente de soluţionare a disputelor în spaţiul european, ci şi maturizarea mediului antreprenorial românesc. În aceste condiţii, odată cu uniformizarea procedurilor de operare a firmelor pe teritoriul UE, antreprenorii români vor avea la dispoziţie şi mai multe instrumente pentru a concura eficient pe plan european.
