♦ În topul „furnizorilor“ de echipamente de acest fel stau China, Germania şi Polonia, în timp ce România e pe locul opt ♦ Totuşi, Germania şi Polonia sunt şi pe podiumul importatorilor, aşadar se mai echilibrează balanţa comercială în segment ♦ Pe de altă parte, România are excedent comercial în domeniu, adică exporturile de electrocasnice depăşesc importurile ♦ Pe plan local, ZF a identificat aproape 20 de fabrici importante de produse finite şi componente pentru electrocasnice. E posibil să mai fie şi altele, dar să funcţioneze sub un alt CAEN.
România a exportat către Uniunea Europeană, în 2024, electrocasnice mari şi mici în valoare de aproape 1,4 mld. euro, valoare ce a poziţionat-o pe locul opt în lume între furnizorii de frigidere, maşini de spălat, aspiratoare sau espressoare pentru continentul european, arată datele de la APPLiA, asociaţia producătorilor de profil de pe Bătrânul Continent.
„În 2024, China a fost principala piaţă de unde ţările UE au importat electrocasnice. Pe poziţiile următoare s-au aflat Germania, Polonia şi Olanda. Totuşi, sunt şi alte ţări care au contribuit semnificativ, precum Italia şi Turcia, urmate în a doua parte a clasamentului de Franţa, România, Spania, Belgia şi Luxemburg. Cea mai mare parte a importurilor a vizat electrocasnice mici“, arată aceeaşi sursă.
Ce exportă România?
De altfel, şi în cazul României, de circa două treimi din suma de 1,4 mld. euro au fost „responsabile“ astfel de aparate mici. Cel mai probabil, ţinând cont de tipul de fabrici existente local, e vorba de espressoare, aspiratoare şi blendere.
De altfel, ZF a scris recent că România a devenit un nume în industria aparatelor pentru cafea. În cazul acesta, investiţii de peste 300 mil. euro au transformat piaţa locală în cel mai mare exportator de espressoare din Europa şi al doilea din lume (după China).
De’Longhi, Versuni (fosta Philips), Evoca şi Astoria au făcut posibil ca România să fie un hub de producţie de maşini de cafea ce ajung apoi în toată lumea.
De’Longhi produce local şi alte electrocasnice mici pentru bucătărie, în timp ce Versuni avea în portofoliul fabricii din Hunedoara şi produse de igienă orală. Acestea însă nu se încadrează în categoria de electrocasnice.
Pariul pe investiţii
Pe de altă parte, dincolo de aceste grupuri, piaţa autohtonă a mai atras şi alte investiţii. Spre exemplu, germanii de la Karcher au transformat România într-un hub de producţie de aspiratoare, investind în trei fabrici în judeţul Argeş.
De asemenea, Beko are două unităţi de fabricaţie în Dâmboviţa – unde realizează frigidere şi maşini de spălat -, în timp ce Electrolux are una de aragaze. Acestor investiţii li se adaugă altele în componente pentru electrocasnice.
Pe plan local, ZF a identificat aproape 20 de fabrici importante de produse finite şi componente pentru electrocasnice. E posibil să mai fie şi altele, dar să funcţioneze sub un alt CAEN. Împreună, toate acestea au transformat deja România un hub de producţie pentru asemenea bunuri. Deşi e în continuare un jucător mai mic decât alţii, chiar şi decât alţii din regiunea Europei Centrale şi de Est, precum Polonia, România a reuşit în acest domeniu un lucru pe care în multe state nu l-au putut realizat. E pe excedent.
Câteva comparaţii
Datele de la APPLiA arată că piaţa locală nu îşi găseşte loc în top 10 pieţe de import de pe Bătrânul Continent, semn că importurile autohtone de electrocasnice mari şi mici sunt sub pragul de 1,1 mld. euro. Aşadar, sectorul e pe plus. Spre comparaţie, Germania, deşi exportă electrocasnice de 6 mld. euro, deci e un nume mari în industrie, importă bunuri de acest gen de 7,7 mld. euro. Aşadar, consumă mai mult decât produce. Este şi cazul Franţei.
Pe de altă parte, Polonia este un exemplu de urmat, cu un excedent comercial de aproape 2 mld. euro. De altfel, ZF a scris de mai multe ori de-a lungul timpului despre ce poate învăţa România de la acest campion regional care a astras, datorită poziţiei geografice favorabile şi a unei infrastructuri mult mai bine dezvoltate, multiple investiţii de la firme mari, ce nu au România pe hartă.
Totuşi, chiar şi aşa, producţia autohtonă de frigidere, aspiratoare, aragazuri sau espressoare s-a dezvoltat puternic în special în ultimii zece ani, iar asta ca urmare a investiţiilor noi realizate de jucători deja existenţi sau de alţii care şi-au pus mai recent România pe hartă. Aceste companii pun umărul la a poziţiona România ca un hub de producţie şi de export.
Mai e loc?
În continuare însă, mai există loc de dezvoltare. Spre exemplu, doar 12 dintre judeţele României au atras investiţii în acest domeniu. Aşadar, sunt alte circa 30 care ar putea găzdui fabrici de aspiratoare, maşini de spălat, frigidere ori alte tipuri de electrocasnice şi componente pentru acestea.
Din datele ZF, există cel puţin o nouă investiţie de acest gen în curs de finalizare. Producătorul francez de echipamente de încălzire Groupe Atlantic a investit 60 mil. euro într-o primă fabrică în România. Conform celor mai recente date, producţia urma a fi demarată în 2025.
Mai sunt şi alte exemple – fabricile Deihl Controls, Topband şi EMZ Hanauer – de investiţii care sunt relativ tinere. Aşadar, cifrele viitoare ar putea să arate mai bine.
O piaţă care se contractă şi o fabrică care s-a închis
► Piaţa de electro-IT traversează o perioadă dificilă de câţiva ani, după creşteri importante în anii de pandemie. Oamenii sunt mai prudenţi în achiziţii şi se orientează mult după preţ. Se vede însă această schimbare a comportamentului de consum de la nivel mondial şi în cifrele raportate de companiile autohtone la Registrul Comerţului?
► În România, în ultimii cinci ani, se remarcă un declin aproape constant al numărului de actori din producţia de electrocasnice. E vorba de companiile care şi-au declarat CAEN-ul 2751 - Fabricarea de aparate electrocasnice şi care şi-au depus bilanţul pe anii respectivi.
► Spre exemplu, în 2024 e vorba de 42 de firme, minimul de la începutul pandemiei până astăzi. Dar acesta nu este principalul motiv de îngrijorare, mai ales dacă dispar firmele mici, fără activitate.
► Datele statistice arată însă că, pentru prima dată în acelaşi interval 2020-2024, cifra de afaceri a acestor firme a scăzut anul trecut. Iar declinul e semnificativ, de peste 10%, până la 10,5 mld. lei. Numărul de salariaţi a scăzut şi el cu aproape 1.750. De ce?
► În parte, evoluţia vine pe fondul închiderii fabricii chinezilor de la Haier, o veste foarte proastă pentru industrie şi pentru economia românească.
► La începutul lui 2025, chinezii au anunţat că închid fabrica din România, un proiect de 70 de milioane de euro unde creaseră peste 1.000 de locuri de muncă. Unitatea a fost inaugurată în 2021, după ce a primit inclusiv ajutor de stat.
► Declinul vânzărilor începuse însă în 2024, tot atunci a avut loc şi o restructurare a activităţii şi a numărului de salariaţi. Totuşi, cifra de afaceri a companiei Haier Tech a scăzut doar cu 230 mil. lei anul trecut versus precedentul, în timp ce la numărul de salariaţi e un minus de puţin peste 500.
► Acest declin a fost compensat însă de plusurile raportate de alţi jucători.
► Principala cauză a scăderilor, conform datelor ZF, o reprezintă faptul că Versuni Manufacturing România, care operează o fabrică majoră în Hunedoara, nu şi-a raportat rezultatele pe 2024. Când o va face, ţinând cont că în 2023 a avut afaceri de 1,7 mld. lei şi peste 1.500 de salariaţi, statistica va arăta diferit.
