♦ Războiul din Ucraina a devenit un moment de reset pentru pieţele energetice globale care a dus la reconfigurarea unor rute istorice de alimentare şi care a dat greutate planului european de trecere spre regenerabile, scopul fiind diminuarea rolului Rusiei din ecuaţia energetică a lumii ♦ Dincolo de mişcările strategice, facturile istorice rămân mărturie a uneia dintre cele mai disruptive perioade pentru pieţele energetice globale ♦ Iar acest fenomen este vizibil şi în cazul României.
Potrivit informaţiilor transmise de INS şi calculelor ZF făcute pe baza acestor date, la nivelul anului 2022 factura de importuri de produse energetice a României a ajuns la uluitorul nivel de 11,7 miliarde de euro, un salt semnificativ faţă de cele 5 miliarde de euro din 2021. Cea mai mare parte din această sumă este reprezentată de importurile de gaze naturale (de 3,3 miliarde de euro), de cele de petrol (5,6 miliarde de euro) şi de cele de energie electrică (2,5 miliarde de euro). De cealaltă parte, cei care au avut energie de dat peste graniţe au bifat afaceri record. Astfel, exporturile de produse energetice ale României au ajuns în 2022 la 5,2 miliarde de euro, cele mai importante categorii fiind exporturile de gaze, energie electrică şi benzină, arată datele INS. Acest salt a fost determinat în exclusivitate de evoluţia preţului la energie, petrol sau gaze, toate puternic influenţate de războiul din Ucraina. Anul trecut, este vizibilă revenirea la o oarecare stare de normalitate în ceea ce priveşte preţurile, lucru care mai departe s-a făcut în factura de import şi de export a României.
Dincolo de scumpiri, anul 2022 şi ce a urmat după au mai adus câteva schimbări importante în peisajul energetic local. Astfel, anul 2022, cel care a marcat debutul invaziei Rusiei asupra Ucrainei, este ultimul în care Rusia figurează oficial ca sursă pentru importurile de gaze ale României. Acum, locul Rusiei, cel puţin din punctul de vedere al cantităţilor, este jucat „pe hârtie“ de Bulgaria, care se profilează ca un hub regional important pe piaţa tranzitului de gaze, ajutată de SUA. Oficial, nu se cunoaşte exact sursa gazului care ajunge în România via Bulgaria, dar neoficial oamenii din domeniu spun că se simte „miros de vodcă“. În esenţă, o piaţă care oricum era destul de opacă a devenit acum şi mai greu de urmărit.
Dacă în 2021 România a adus 2,8 miliarde de metri cubi din Rusia, în 2022 cantităţile au ajuns la 370 de milioane de metri cubi, pentru ca în 2023 Rusia să dispară complet din statisticile României privind importurile de gaze. Pe de altă parte, încet-încet locul Rusiei a fost luat în statistici de Bulgaria, dar ceea ce este foarte important de subliniat este că sursa gazului nu este Bulgaria, aceasta fiind doar ţara de tranzit. Dacă în 2021, prin Bulgaria, România a adus 0,67 miliarde de metri cubi de gaze, în 2023 cantităţile au ajuns la 2,59 de miliarde de metri cubi de gaze. Pe scurt, Bulgaria preia acum rolul pe care îl avea Ucraina în tranzitul de gaze, dar în esenţă gazul este acelaşi, molecula vine tot din Rusia. De altfel, sunt mai multe mişcări care pregătesc Bulgaria să devină un hub regional relevant pentru tranzitul de gaze. Recent, bulgarii au semnat două contracte de circa 270 de milioane de dolari cu compania de consultanţă în construcţii americană Hill International. Scopul contractului este de a modifca reţeaua de conducte de gaze a Bulgariei astfel încât să poată transporta GNL (gaz natural lichefiat) adus în Grecia de SUA sau din alte surse spre nord către România şi mai departe către Ucraina şi Europa de Est.
Dar România a mai bifat un moment important în 2022 prin intermediul proiectului de gaze al americanilor de la Black Sea Oil & Gas (BSOG) din Marea Neagră, care a început producţia în a doua jumătate a anului respectiv. Anul trecut, americanii au produs 1,1 miliarde de metri cubi din Marea Neagră. Redevenţele pentru această cantitate plătite către statul român s-au ridicat la 343 mil. lei. Tot gazul nou extras din marea Neagră de americanii de la Black Sea Oil & Gas (BSOG) prin proiectul Midia Gas Development (MGD) este cumpărat de francezii de la ENGIE, în baza unui contract cu o durată de 10 ani semnat în 2018. Tot gazul extras a intrat în sistemul naţional, dar mai departe ENGIE decide cum utilizează cantităţile. Gazul nou din Marea Neagră a acoperit declinul producţiei interne, dar şi aşa România oricum nu ar fi putut să îşi acopere consumul intern, chiar şi cu scăderea pronunţată, fară a apela şi la importuri. Cu toate acestea, exporturile au crescut considerabil, diferenţa la nivel de cantitate fiind aproape egală cu gazul nou scos din Marea Neagră.
Mai departe, cel mai mare proiect energetic pe care România îl are în desfăşurare tot din zona de gaz natural vine. Este vorba despre Neptun Deep din Marea Neagră. Valoarea proiectului este de 4 miliarde de euro, iar parteneri sunt OMV Petrom, cea mai mare companie din România, şi Romgaz, cel mai mare producător local de gaze, deţinut de statul român. În total, vor fi extrase 100 de miliarde de metri cubi de gaze, echivalentul consumului intern anual al României.
„Gazul identificat este un gaz foarte curat, cu conţinut de gaz metan ridicat şi conţinut scăzut de dioxid de carbon (CO2), sulf şi alte hidrocarburi (etan, propan, butan etc.)“, se arată în raportul privind impactul asupra mediului al proiectului Neptun Deep.
Potrivit informaţiilor din presa locală, proiectul Neptun Deep a primit acordul de mediu de la APM (Agenţia pentru Protecţia Mediului) Constanţa pe data de 14.06.2024. Amplasamentul propus pentru construirea/instalarea facilităţilor de pe uscat ale proiectului Neptun Deep este localizat în zona sudică a teritoriului administrativ al comunei Tuzla, judeţul Constanţa. În total, pe uscat, proiectul Neptun Deep va avea nevoie de o suprafaţă de teren de peste 205.000 mp, echivalentul a 20 de terenuri de fotbal. Pe această suprafaţă vor fi construite mai multe structuri printre care se numără staţia de reglare şi măsurare şi centrul de control, dar şi alte facilităţi. Construcţiile sunt estimate să dureze circa doi ani, iar facilităţile vor rămâne active aproape 20 de ani. În larg, platforma marină va fi situată la circa 160 de kilometri de ţărm. În total, vor fi forate 10 sonde, şase vor fi forate până la 3.000 de metri adâncime verticală la o adâncime a apei de 800-1.100 de metri, iar patru sonde vor fi forate până la 3.400 de metri adâncime verticală, la o adâncime a apei de 120-130 de metri.