H&M . Sub umbrela Hennes & Mauritz se găsesc mai multe branduri precum COS, Monki, Weekday, Cheap Monday, & Other Stories şi H&M Home. De altfel, puţini sunt cei care ştiu că H&M are şi alte „branduri surori“ mai puţin cunoscute.
Producătorul de textile Artifex, la fel ca cei mai mulţi producători locali de textile, trimite integral la export producţia realizată în Focşani. Artifex, o companie cu peste 1.300 de angajaţi şi cu afaceri de peste 150 de milioane de lei lucrează pentru H&M atât în fabrica proprie din judeţul Vrancea dar şi în alte unităţi de producţie din acelaşi judeţ sau din apropiere. De altfel, cea mai mare parte a fabricilor cu care lucrează H&M sunt amplasate în regiunea Moldovei, cea mai săracă din ţară. În această regiune printre cele mai importante investiţii sunt cele din domeniul textilelor, fabricile care produc pentru retaileri ca Zara, H&M sau Max Mara ajungând să fie şi cei mai mari angajatori cu sute sau chiar peste 1.000 de salariaţi.
Lipsa investiţiilor în infrastructură a izolat Moldova de restul României, ajungând să fie „captivă“ în mâinile producătorilor de textile, haine şi încălţăminte care plătesc salarii care se învârt în jurul a doar 250 de euro, de două ori mai mici decât în vestul ţării, o zonă care s-a poziţionat ca un hub al industriilor auto şi IT. Apropierea de Occident, atât din punct de vedere geografic cât şi cultural, a transformat Transilvania şi Banatul într-un hub al industriei auto, astfel că în judeţe precum Arad, Braşov, Timiş, Bistriţa- Năsăud, Caraş-Severin şi Sibiu, cel puţin trei dintre cei mai mari cinci exportatori sunt producători de componente auto. A treia regiune a ţării este Muntenia, dusă în spate însă de Bucureşti şi împrejurimi.
În est, respectiv în regiunea Moldovei, încă dinainte de ’89 competenţele erau reduse, fiind dezvoltate în principal industriile chimică, metalurgică şi uşoară, respectiv textilă, potrivit informaţiilor din piaţă. În continuare producătorii de textile sunt concentraţi în această regiune şi în judeţele sărace ale ţării, unde salariul mediu este cu până la o treime mai mic decât media pe ţară.
România a fost şi continuă să fie unul dintre cei mai importanţi jucători din producţia mondială de textile, avantajată de forţa de muncă ieftină (salariul mediu este de 250 de euro, cu o treime sub media naţională), de poziţia geografică şi de forţa de muncă bine pregătită. Textilele, îmbrăcămintea şi încălţămintea sunt unul dintre principalele motoare de export ale României după auto, cu un aport de peste 5 mld. euro la exporturile totale ale României, de 54 mld. euro anul trecut. Astfel, hainele ce poartă etichetele Dolce & Gabbana, Burberry, Zara sau H&M şi pantofii Ara sau Rieker duc în spate circa 10% din exporturile României.
Pentru H&M, unul dintre cei mai mari trei jucători din moda mondială după cifra de afaceri, România este unul dintre principalii furnizori din Europa. Suedezii au ales să lucreze direct cu câteva companii mari, cu care colaborează deja de mulţi ani. Partenerii H&M sunt de regulă companii mari, cu sute sau chiar peste 1.000 de angajaţi şi cu afaceri de zeci, chiar sute de milioane de lei. Astfel, companii precum Artifex, Pandora Prod sau Time International Trading care au pe lista de clienţi unii dintre cei mai importanţi retaileri de modă din lume îşi fac loc şi pe lista celor mai importanţi 500 de exportatori români de anul trecut. Aceste companii sunt cele care mai departe subcontractează alte unităţi mai mici de producţie şi tot ele sunt cele care trebuie să se asigure că produsele livrate sunt cele cerute de retailer.
La polul opus se află micile fabrici pe care aceştia le subcontractează pentru a face faţă comenzilor. Acestea din urmă au doar câteva zeci de angajaţi şi afaceri de câteva milioane de lei. Diferenţa vine însă din faptul că subcontractorii produc în sistem de lohn, unde valoarea adăugată este foarte mică.
Iniţial producătorii locali lucrau doar în sistem de lohn, ceea ce însemna că retailerul trimite către furnizor atât materialele cât şi modelul şi toate celelalte elemente, iar furnizorul doar execută. Odată cu dezvoltarea pieţei unii producători au ajuns să proiecteze chiar şi unele modele de haine, pe care le trimit spre aprobare retailerului de modă.
Odată ce acestea sunt aprobate, fabrica este cea care alege şi materialele şi alte elemente secundare. În acest context, valoarea adăugată brută a crescut iar fabricile au ajuns unii dintre cei mai mari angajatori. Pentru că lucrează în sistem integrat aceste fabrici primesc şi mai mulţi bani de la retaileri şi îşi permit să plătească şi salarii pe măsură, ce ajung la 2.000 de lei brut (450 de euro brut). În continuare însă, producătorii în lohn sunt cei care acordă salarii egale cu minimul pe economie.
Într-o perioadă în care marile combinate abia îşi mai trag sufletul, iar multe din micile oraşe din România rămân fără industrie, fabricile de textile care produc pentru nume internaţionale rămân una dintre puţinele oportunităţi de angajare. În acest context producătorii de textile au ajuns în mai multe judeţe din România - în special în cele mai sărace, care nu atrag alte investiţii - în topul celor mai mari trei angajatori locali. Angajaţii acestor fabrici însă au unele dintre cele mai mici salarii din economie, comparabile cu cele ale angajaţilor din hoteluri şi restaurante în poziţii precum recepţioneră sau cameristă.
Retailerul suedez H&M este prezent în România nu doar cu activităţi indirecte de producţie, ci şi cu magazine proprii. În retailul autohton gigantul este prezent din primăvara lui 2011 când a fost inaugurat primul magazin în Bucureşti. Între timp suedezii au ajuns la peste 40 de magazine şi afaceri de peste jumătate de miliard de lei. După cifra de afaceri pe un singur brand, H & M este cel mai puternic jucător din moda locală. La nivel de grup cei mai puternici sunt spaniolii de la Inditex, care au opt mărci în România, fiecare operată de o altă entitate.
