♦ Oamenii din domeniul nuclear spun că înainte ca tehnologia reactoarelor nucleare modulare de mici dimensiuni (SMR) să devină comercială sunt necesari circa 5-7 ani pentru cercetare-proiectare, 5 ani pentru construcţie, totul urmat de o perioadă de probă obligatorie de 3-5 ani. „Acest ciclu nu poate fi scurtat fără să îţi asumi riscuri“, spun specialiştii din domeniul nuclear.
Mai departe, Agenţia Internaţională de Energie Atomică (AIEA) de la Viena analizează de mai mulţi ani tehnologia reactoarelor nucleare modulare de mici dimensiuni (SMR). În septembrie anul acesta, specialiştii AIEA precizau că tehnologia trebuie să-şi demonstreze prin teste siguranţa în exploatare şi viabilitatea economică, chiar dacă micile unităţi pot fi o soluţie în tranziţia energetică.
Mai mult, specialişti locali insită că înainte de a fi importat direct un model comercial, verificarea funcţionării trebuie făcută în ţara de origine a proiectului, SUA în acest caz. În ciuda acestor lucruri, instituţiile statului român, care de 30 de ani nu au pus în funcţiune niciun MW nou, fac front comun pentru instalarea în România a primei unităţi de acest gen, în numele tranziţiei energetice, România urmând chiar să devină un hub de componente pentru SMR. Retehnologizarea Unităţii 1 de la Cernavodă şi proiectul strategic al reactoarelor 3 şi 4 sunt de interes secundar, în acest moment.
„De mai bine de 5 ani la Agenţia Internaţională de Energie Atomică de la Viena (IAEA) problema utilizării SMR este intens analizată, cu specialiştii din întreaga lume. Există încă multe probleme necunoscute în această filieră de reactoare nucleare, care ar trebui verificate în funcţionarea în ţara de origine“, spune un specialist cu zeci de ani de activitate în domeniul energiei nucleare.
Mai departe, chiar pe site-ul IAEA (International Atomic Energy Agency), într-o comunicare din luna septembrie, se subliniază faptul că această tehnologie încă trebuie să demonstreze că este sigură şi viabilă din punct de vedere economic.
„Se estimează că reactoarele nucleare modulare de mici dimensiuni vor avea un rol din ce în ce mai important în tranziţia energetică globală spre zero emisii de carbon. Cu toate acestea, tehnologia trebuie să îşi demonstreze siguranţa în exploatare şi competitivitatea din punct de vedere economic, asta înainte de SMR-ului să fie implementată la scară largă“, se arată într-o comunicare din septembrie disponibilă pe site-ul IAEA.
România, în avangarda industriei nucleare
Astfel, deşi nimeni nu pune sub semnul întrebării rolul pe care energia nucleară îl poate juca pe calea decarbonizării la nivel mondial, graba cu care România este gata să se expună unui test cu tehnologie nucleară americană este nejustificată.
În loc de a depune toate eforturile pentru a accelera proiectul retehnologizării Unităţii 1 a centralei de la Cernavodă şi de a demara investiţia în reactoarele 3 şi 4 de pe aceeaşi platformă, acolo unde există deja active ridicate, România se implică în dezvoltarea unei investiţii de avangardă, cum este cazul reactoarelor modulare de mici dimensiuni. Entuziasmul autorităţilor locale privind tehnologia americană vine în contextul în care în ultimii 30 de ani statul român a fost incapabil să pună în funcţiune vreo centrală nouă.
Un exemplu este Romgaz care din 2016 încearcă să facă o centrală pe gaze, tehnologie deja matură, şi abia anul viitor ar putea termina proiectul al cărui termen de finalizare era 2019.
Discuţia este generată de faptul că săptămâna aceasta, producătorul român de energie Nuclearelectrica, alături de NuScale, companie de tehnologie nucleară americană, deţinută de conglomeratul industrial Fluor, un business de 14,2 mld. dolari, au anunţat că ar urma să realizeze un proiect bazat pe tehnologia reactoarelor modulare, care va include 6 unităţi de câte 77 MW, lucru care ar urma să creeze 3.700 de locuri de muncă în SUA şi România, cu potenţialul de a creşte numărul de locuri de muncă la 30.000 de persoane. În acest moment, nu există niciun astfel de reactor în funcţiune în lume, potrivit datelor de pe site-ul NuScale primul modul, amplasat în Idaho, urmând să înceapă să producă energie în 2029.
La finalul anului trecut, a fost anunţat un acord România-SUA pentru centrala de la Cernavodă, suma care ar urma să fie investită în baza acestuia fiind de 8 miliarde de dolari. Acordul negociat în perioada 2019-2020 vizează dezvoltarea unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, retehnologizarea Unităţii 1, cooperarea în domenii precum reglementare, cercetare şi dezvoltare, schimburi între laboratoare de cercetare şi universităţi şi pregătirea personalului, potrivit informaţiilor cuprinse în expunerea de motive a documentului. Deşi nu există nicio noutate legată de viitorul centralei de la Cernavodă, care foloseşte tehnologie canadiană, de câteva zile declaraţiile legate de o tehnologie în faşă sunt abundente.
