Aproape 60% dintre companiile respondente la un sondaj realizat de PwC România în cadrul unui eveniment online spun că încă analizează dacă au aranjamente transfrontaliere raportabile autorităţilor fiscale conform legislaţiei DAC6, pentru că vor să fie conforme cu cerinţele noilor prevederi legislative. Îndeplinirea acestei obligaţii este principala provocare şi preocupare pentru companii, la început de 2021, datorită faptului că este o cerinţă nouă, iar legislaţia completă în acest sens, însemnând formularele şi ghidul de completare, a fost recent publicată.
Primul termen pentru raportare este 31 ianuarie 2021 şi vizează aranjamentele din al doilea semestru al anului 2020, în timp ce pentru tranzacţiile realizate în perioada 25 iulie 2018 – 30 iunie 2020, termenul de raportare este 28 februarie 2021. Prin urmare, societăţile din România trebuie să efectueze rapid procesul de analiză a tranzacţiilor transfrontaliere pentru a identifica eventuale aranjamente raportabile pentru a se încadra în termenul legal şi a evita eventuale sancţiuni.
DAC6 cuprinde un set de reguli ce definesc tipurile de tranzacţii transfrontaliere raportabile, cine este responsabil pentru raportare, ce informaţii ar trebui să conţină rapoartele şi cum/când ar trebui să fie transmise. Prin urmare, este vorba de o analiză complexă care vine cu un cost suplimentar, în principal prin prisma timpului alocat, pentru companii, rezultat din colectarea, revizuirea, analiza şi comunicarea datelor către autorităţi.
În aceste condiţii, companiile ar trebui să dezvolte o procedură internă locală de identificare a tranzacţiilor, în cazul în care nu sunt primite de la grup şi trebuie adaptate la legislaţia din România.
Majoritatea respondenţilor care au identificat tranzacţii raportabile spun că cel mai des întâlnite ar putea fi cele care duc la deducerea unei cheltuieli într-o ţară şi neimpozitarea sau impozitarea la un nivel redus a venitului într-o altă jurisdicţie sau cele care presupun transferuri de active care conduc la o reducere a EBITDA cu 50%.
Directiva DAC6 a fost ratificată de majoritatea statelor UE la sfârşitul anului 2019 şi este un catalizator pentru numeroase schimbări recente din peisajul fiscal, precum directivele anti evaziune fiscală sau impozitarea economiei digitale. Autorităţile fiscale din România au decis implementarea acesteia în legislaţia domestică fără abateri semnificative de la textul directivei, spre deosebire de alte state care au adus modificări substanţiale.
De exemplu, Polonia a decis o implementare mai agresivă a directivei fiind vizate nu doar aranjamentele transfrontaliere, ci şi cele domestice, inclusiv TVA, iar amenzile pentru neîndeplinirea obligaţiei de raportare pot ajunge până la 5 milioane euro. De partea cealaltă se situează Marea Britanie, unde prevederile directivei au fost reduse substanţial ca urmare a Brexit-ului, fiind supuse raportării doar anumite tranzacţii.
Prevederile DAC6, aşa cum au fost transpuse în Codul de Procedura Fiscală, prevăd că aranjamentele transfrontaliere ce îndeplinesc cel puţin unul dintre semnele distinctive enumerate în anexa Directivei trebuie raportate către autorităţi. Neraportarea sau raportarea cu întârziere a tranzacţiilor este sancţionată cu amendă cuprinsă între 20.000 lei şi 100.000 lei, iar pentru neîndeplinirea de către intermediar a obligaţiei de notificare a unui alt intermediar implicat sau a contribuabilului relevant amenda este cuprinsă între 5.000 lei şi 30.000 lei.
Sondajul a fost realizat în cadrul unui eveniment online referitor la implicaţiile cerinţelor DAC6, la care au participat peste 150 de reprezentanţi ai companiilor.
