„Fiecare încearcă să se adapteze sub o formă sau alta. Unii cu un spirit civic mai dezvoltat, unii nu“, spune medicul Wargha Enayati.
Complementaritatea între sistemul public şi cel privat de sănătate despre care vorbeau la unison operatorii privaţi, dar şi reprezentanţi ai autorităţilor, nu se vede în situaţia de criză prin care trece România acum, provocată de răspândirea coronavirusului. Doar şase unităţi medicale private se află în prima linie de luptă cu coronavirusul, alături de spitalele de stat, potrivit unui ordin al Ministerului Sănătăţii din 3 aprilie.
Diaverum, Fresenius, două centre de dializă, Nefromed, Avitum, MedLife Arad şi Monza sunt operatorii privaţi pe care statul i-a transformat în centre suport de preluare a pacienţilor cu coronavirus. Acestora li se mai adaugă şi centre de dializă, pe care Ministerul Sănătăţii nu le-a nominalizat. Pacienţii confirmaţi sunt trataţi în rest în spitalele municipale sau judeţene. Între timp, trei jucători privaţi - MedLife, Gral şi Clinica Sante - au solicitat certificate de urgenţă pentru întreruperea totală sau parţială a activităţii.
„E foarte important să nu mai existe discriminare între sectorul public şi cel privat. Cred că trebuie să existe un tratament egal, pentru că banii care se adună în bugetul CNAS nu sunt banii guvernului, ci ai contribuabililor şi orice cetăţean are dreptul la servicii medicale de calitate“, declara Ludovic Orban, premierul României, când discuta despre ordonanţa privind accesul liber al operatorilor privaţi la banii din programele naţionale.
Sistemul privat este o piaţă estimată la circa 7 mld. lei, cu un boom în ultimii cinci ani prin achiziţii şi investiţii în clinici şi spitale.
În România sunt 515 spitale în total, potrivit datelor publice de la INS, dintre care 368 sunt spitale de stat şi 147 sunt private.