ArcelorMittal Galaţi, cel mai mare combinat siderurgic din ţară, a menţinut anul trecut nivelul producţiei la 2 milioane de tone pe an, similar cu cel din ultimii doi ani, iar şeful companiei speră ca în acest an să asigure acelaşi nivel cu Furnalul 5, singurul furnal funcţional.
Fosta mândrie a erei industriale comuniste producea 5 milioane de tone de oţel înainte de privatizarea din 2001, nivel pe care nu l-a mai atins de atunci.
„Chiar şi la acest nivel de producţie suntem prea mari pentru România. Avem o cotă excelentă de piaţă în România, aproape jumătate, însă România nu poate absorbi mai mult oţel“, a spus pentru ZF Bruno Ribo, directorul general al ArcelorMittal Galaţi.
Aproape 70% din producţia ArcelorMittal Galaţi este livrată la export, top trei pieţe fiind Turcia, Grecia şi Bulgaria.
Incapacitatea pieţei locale de-a absorbi mai mult oţel reflectă de fapt starea industriei în general. Dacă în perioada comunistă se produceau linii de cale ferată, vehicule (de la tramvaie, autobuze, vagoane sau locomotive), în prezent producţia a scăzut dramatic, ceea ce explică şi cererea limitată pentru oţel.
