Chevron va fora anul viitor prima sondă în căutarea gazelor de şist din România, cel mai în vogă combustibil al momentului. De reuşita acestor companii depinde însă nu numai profitul lor, ci şi independenţa energetică a României, care în lipsa unor noi descoperiri riscă să rămână fară petrol şi gaze în maximum
"Unul dintre motivele pentru care am venit în România este progresul tehnologiei. Când mi-am început eu cariera, nu se putea săpa la adâncimi mai mari de 200 de metri. Acum se poate merge la peste 3.000 de metri. Costurile sunt enorme, riscurile pe măsură, dar trebuie să înţelegem că vremurile petrolului uşor accesibil au trecut", spune Ian Fischer, directorul general al ExxonMobil Exploration and Production Romania Ltd.
Americanii s-au asociat încă din 2008 cu Petrom pentru explorarea perimetrului Neptun din Marea Neagră, costurile, dar şi câştigurile urmând să fie împărţite în mod egal între cele două firme.
Investiţiile mari acum încep
Într-o primă fază, cele două companii au realizat lucrările de seismică 3D prin care se face o radiografie a adâncurilor în căutarea posibilelor pungi de petrol şi gaze. Aceste pungi arată ca nişte cocoaşe, ca nişte pahare întoarse, dar este foarte posibil ca ele să fie şi goale.
De aceea, pentru a vedea dacă se ascunde sau nu ceva în ele, se trece la o nouă fază a procesului de explorare şi anume la săparea unor sonde. Prima astfel de sondă făcută vreodată în România la mari adâncimi în Marea Neagră ar urma să fie realizată până la sfârşitul acestui an - începutul lui 2012.
"Investiţiile mari abia acum încep", a mai spus Fisher.
Dacă până acum cele două companii au investit câteva milioane de dolari, de acum înainte sumele se vor măsura în sute de milioane sau chiar miliarde de dolari.
Un monstru marin de un miliard de dolari în Marea Neagră
Pentru forarea primei sonde de explorare, ExxonMobil va aduce în perimetrul Neptun un vapor special făcut pentru Marea Neagră, a cărui construcţie a costat un miliard de dolari, Deepwater Champion. Acest mosntru marin are o lungime de 229 de metri.
"Este un vas special pentru Marea Neagră care a costat un miliard de dolari. Pentru a fora o sondă, costurile zilnice ajung la un milion de dolari, iar durata realizării unei astfel de unităţi este de circa 100 de zile. Deci, se ajunge la sume de o sută de milioane de dolari şi este foarte posibil ca prima sondă săpată să fie goală. Şansele de a găsi ceva sunt de sub 30%, iar pentru ca zăcământul să fie şi comercial şansele sunt şi mai mici. Nu este cum vedeţi în filme. Sapi o groapă şi ţâşneşte petrolul din ea", a mai spus reprezentantul ExxonMobil.
Potrivit acestuia, dacă Marea Neagră se va dovedi un experiment de succes, ar putea dura chiar şi până la 10 ani dezvoltarea completă a zăcământului.
Gazul de şist, vedeta energiei
Însă nu doar potenţialul Mării Negre a atras companiile străine de petrol şi gaze în România, o ţară brăzdată de căutătorii de "aur negru" de mai bine de 150 de ani. Gazul de şist este noul combustibil vedetă al momentului şi, aparent, România ar avea potenţial şi în această zonă. Gazele de şist sunt gaze obişnuite, dar care sunt captate în structuri geologice foarte dificil de accesat şi necesită nişte tehnologii speciale pentru extragere.
Potrivit unui articol publicat recent de Wall Street Journal, gazele de şist au fost un element care a schimbat tendinţe, astfel că după investiţii de 250 mld. dolari, 23% din producţia de gaze a SUA vine acum din roci situate la mii de metri sub pământ. Americanii cred însă că şi Europa ascunde rezerve importante de gaze de şist, iar România apare din nou pe radarul petroliştilor de peste Ocean. Chevron, de exemplu, chiar de la anul va săpa prima sondă în încercarea de a descoperi această rezervă.
La Bârlad, prima sondă
"Operaţiunile noastre se concentrează în două zone: Bârlad şi Dobrogea. Prima sondă de explorare va fi săpată la Bârlad în a doua parte a anului viitor, iar din 2013 avem în plan săparea a opt sonde în Dobrogea", a spus Thomas Holst, country manager pentru România în cadrul Chevron Upstream Europe.
Holst nu a precizat însă la cât se vor ridica aceste investiţii. Chevron a depus în iulie 2010 oferte câştigătoare pentru trei perimetre din sud-estul României cu o suprafaţă totală de 2.700 de kilometri pătraţi. Firma mai are dreptul de a explora pe un perimetru la Bârlad, în toate perimetrele Chevron fiind interesată de potenţialul de gaze de şist.
Fără descoperiri noi, petrolul va fi doar o amintire
Aceste noi zone în care se orientează companiile petroliere reprezintă şi singurele care mai pot contribui la independenţa energetică a României, în absenţa unor noi descoperiri rezervele actuale dovedite de petrol şi gaze urmând să se epuizeze în circa 15 ani.
"Producţia de petrol este în scădere, nivelul fiind de circa 4 milioane de tone anual. Consumul de produse rafinate este însă dublu, iar aici România înregistrează cea mai puternică dependenţă de importuri. Pentru petrol, rezervele sigure ne mai ajung 15 ani", a spus Alexandru Pătruţi, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM).
La gaze naturale, dependenţa de importuri este mai redusă, de circa 20%, dar rezervele sigure mai ajung numai pentru 10 ani. "Pentru petrol, speranţele se îndreaptă spre explorarea zonele de mari adâncimi offshore şi spre creşterea gradului de recuperare prin progresul tehnologic. Perspectivele pentru gaze sunt mai încurajatoare. Din nou Marea Neagră şi explorările la adâncimi sunt oportunităţile. Cu siguranţă perioada de explorare va creşte la gaze, dar speranţele se îndreaptă spre marile adâncimi", a conchis Pătruţi.
Pe de altă parte, rezervele de huilă sunt suficiente pentru următorii 260 de ani, iar cele de lignit pentru 115 ani, dar cu toate acestea cărbunii continuă să fie o "cenuşăreasă" a mineritului, investitorii străini nefiind deocamdată interesaţi de acest segment.
Gazele de şist
O problemă gravă de mediu?
În ciuda impactului pozitiv pe care descoperirea unor rezerve de gaze de şist l-ar putea avea asupra balanţei energetice a României, problemele de mediu pe care exploatarea acestei resurse le ridică sunt uriaşe. "Un subiect extrem de delicat este impactul asupra mediului", a subliniat Alexandru Pătruţi, preşedintele ANRM.
Problema este că aceste gaze sunt scoase la suprafaţă prin injectarea unor cantităţi semnificative de apă cu nisip la adâncimi mari pentru a fractura rocile în care sunt captive, putând fi atacate rezervele de apă. România, de exemplu, este un real rezervor cu apă minerală al Europei, aici fiind concentrate 60% din rezervele regiunii, după cum arată unele studii.
"Gazul de şist european este cel mai probabil mult mai costisitor de dezvoltat (în comparaţie cu SUA - n. red.). Densitatea populaţiei din Europa nu ajută, ţinând cont de numărul mare de sonde care trebuie săpate şi care cer mult teren. În mod cert, perspectivele s-ar îmbunătăţi dacă preţul gazelor ar creşte, dar sunt puţini cei care cred că se vor scumpi atât de mult încât gazul de şist să devină profitabil. Între timp, gazul de şist se confruntă cu opoziţia activiştilor de mediu care se tem că procesul de extracţie ar putea dăuna rezervelor de apă", se arată într-un articol publicat de Wall Street Journal.
