Companii

„Bayfront se comportă ca nişte brokeri. Nu au ei niciun ban, îi conving pe alţi investitori să pună bani şi să scrie cecuri şi ei încasează comisioane“

„Bayfront se comportă ca nişte brokeri. Nu au ei niciun ban, îi conving pe alţi investitori să pună bani şi să scrie cecuri şi ei încasează comisioane“

Autor: Adrian Cojocar

30.03.2012, 00:06 1811

Kim Harris, fondatorul şi fostul CEO al Midlands Minerals, o firmă minieră canadiană care explorează zăcăminte de aur şi diamante în Ghana şi Tanzania, preluată anul trecut de către Bayfront Capital Partners, spune că buticul de investiţii a cumpărat compania sa după o preluare ostilă pe care au realizat-o cu banii altor investitori.

"Din momentul în care au preluat Midlands Minerals anul trecut şi până în prezent valoarea de piaţă a companiei a scăzut cu 75%. Nu au ei niciun ban, îi conving pe alţi investitori să pună bani şi să scrie cecuri şi ei încasează comisioane. Se comportă ca nişte brokeri. Mi se pare foarte ciudat faptul că nu au ieşit să se laude după licitaţia de la Cupru Min. Ar fi fost normal să promoveze o asemenea tranzacţie mare", a declarat Kim Harris, care a condus firma Midlands Minerals până anul trecut, când a fost înlăturată de la conducere de Bayfront Capital Partners după o preluare ostilă.

Reprezentanţii Bayfront Capital Partners nu au răspuns la întrebările ZF adresate în acest sens. Marţi ZF a luat legătura prin telefon în Canada cu Bayfront şi a primit următorul răspuns: "Dacă aveţi întrebări, adresaţi-le pe

e-mail". De altfel, aceştia au păstrat o tăcere deplină după câştigarea licitaţiei de la Cupru Min, alimentând speculaţiile cu privire la intenţiile companiei. Nici la întrebările trimise de ZF privind comentariile fostului director de la Midlands nu au răspuns cei de la Bayfront.

Midlands Minerals este cotată pe bursa canadiană TSX Venture Exchange şi a raportat în primele şase luni din 2011 o pierdere de 2,7 mil. dolari şi afaceri zero, fiind o firmă care nu produce, ci caută zăcăminte.

Bayfront a încasat un comision de 8% din banii strânşi pentru preluarea Midlands Mi­nerals, a primit warranturi (opţiuni cu acţiuni - n. red.) de 8% şi acţiuni la companie după achiziţie. Bayfront Capital Partners, prin intermediul Roman Copper Corp, a câştigat luni licitaţia pentru preluarea Cupru Min în schimbul sumei de 200,8 mil. euro.

În luna august a anului trecut canadienii au strâns de la nişte investitori 7,3 mil. dolari, bani pe care i-au folosit pentru a prelua controlul Midlands Minerals, o firmă de explorare care caută aur şi diamante pe continentul african în Ghana şi Tanzania.

Din momentul în care Bayfront Capital Partners a preluat compania şi până în prezent valoarea acţiunilor Midlands Minerals s-a redus de patru ori şi capitalizarea companiei a coborât la 7,8 milioane de dolari, după ce în urma preluării ostile unul dintre principalii parteneri ai companiei a decis să nu mai facă afaceri cu Midlands Minerals.

Faptul că Bayfront caută investitori după câştigarea licitaţiei a fost de altfel confirmat şi de Ministerul Economiei din România care a transmis ieri presei că Bayfront negociează cu investitori din Europa şi SUA pentru finanţare.

Europa ar fi impus condiţii mai relaxate pentru licitaţia Cupru Min

Reprezentanţii Ministerului Economiei spun că CE a impus condiţii mai puţin stricte în caietul de sarcini al Cupru Min pentru ca procedura de privatizare să fie urgentată, văzând că aceasta a fost tergiversată în trecut.

Pe de altă parte, acest lucru a permis ca soarta celui mai mare producător de cupru din România, care deţine drepturile de exploatare pentru rezerve evaluate la 5,6 miliarde de euro (7,5 mld. dolari), să fie la mâna unor investitori "anonimi" care nu dispun de forţă financiară şi care se bazează pe banii altora să preia compania.

Dacă nu plătesc până pe 6 aprilie, pierd taxa de garanţie, adică 1,66% din preţul minim de pornire al licitaţiei, de 60 mil. euro.

"În industria de private equity n-am auzit vreodată să se facă licitaţia şi apoi să se strângă fondurile. Este imprudent din partea statului să fi acceptat o astfel de propunere. Comisionul de participare în mod normal ar trebui să fie corelat cu anvergura licitaţiei şi în acest caz, adică 0,5%, pare uşor dezechilibrat. Metoda folosită pentru privatizare, licitaţia cu strigare, este departe de a fi un standard pentru privatizări şi de aceea mult mai greu de găsit exemple pentru a face comparaţii, dar în general garanţia de participare la licitaţii se apropie de 20%. Altfel, tot efortul privatizării, pentru că acest proces costă bani şi timp, este în zadar. Pentru acest lucru ai putea să-l obligi pe participant să scrie un ordin de transfer, o scrisoare de garanţie. La 20% garanţie mai ştii că oamenii nu se vor juca şi o să facă strângeri de fonduri după licitaţie. Sigur că este important şi să ştii cu cine faci afaceri", spune Ioana Filipescu, managing director al Raiffei­sen Investment România, firmă specializată pe consultanţă în M&A (fuziuni şi achiziţii).

Alţi specialişti nu exclud posibilitatea ca cei care au câştigat licitaţia să încerce preluarea pentru ca altcineva din domeniul minier să nu intre în joc.

"Aş fi foarte surprins ca Bayfront să nu se afle în posesia unor angajamente de finanţare (n.red binding commitments), pentru că este imposibil ca în şapte zile să te apuci să baţi pe la uşi şi să strângi banii aceştia. Mi se pare un lucru foarte grav când cineva care este pus să administreze averea contribuabililor românii spune că nu ştie şi nu-l interesează cine cumpără compania şi ce vrea să facă acolo. O iau însă ca o inabilitate de comunicare a OPSPI. Faptul că beneficiarii tranzacţiei nu se cunosc nu este surprinzător pentru că în domeniul minier este o practică răspândită. Mai este un scenariu care sper să nu se întâmple şi anume ca Bayfront să fi participat la licitaţie doar ca să-i împiedice pe ceilalţi să ia licitaţia. Pot să fie sabotori şi să facă joc anticoncurenţial. Nu-mi place să fac speculaţii dar s-au mai văzut cazuri de acest gen mai ales când vânzătorul este puţin pregătit", a declarat Doru Lionachescu, partenerul principal al Capital Partners.

El mai spune că cel mai probabil statul a fost luat prin suprindere de preţul bun la care s-a finalizat licitaţia, fapt pentru care valoarea garanţiei de participare a devenit disproporţionată raportat la preţul final, de 200 mil. euro.

"Îmi vine greu să cred că în privatizarea Cupru Min este ceva dubios pentru că altfel competitorii ar fi fost primii care să sară pentru a contesta licitaţia. Nimeni nu are 200 de milioane de euro în cont să facă o achiziţie, se împrumută îi atrag de undeva. Nici Erste când a preluat BCR nu a avut toţi banii", spune Daniel Voicu, avocat la firma de avocatură Voicu&Filipescu.

Reprezentanţii Ministerului Economiei spun că nu va fi nicio problemă dacă canadienii nu aduc cei 200,8 mil. euro la care s-au angajat prin licitaţie, pentru că privatizarea va fi reluată în acest caz.

"Nu este nicio situaţie de sărit în aer dacă nu vin cu banii. Oamenii mai au şapte zile să semneze contractul şi să aducă banii, iar dacă nu-i aduc vom relua licitaţia, nu este niciun fel de problemă atât timp cât procedura a fost transparentă. Aşa au fost condiţiile din caietul de sarcini. Noi nu puteam în ajunul licitaţiei să schimbăm caietul şi să impunem condiţii de cifră de afaceri şi altele. Noi am dus mai departe o strategie de privatizare a societăţii care a fost adoptată prin hotărârea de Guvern în 2006 iar Comisia Europeană a amendat strategia de privatizare şi a impus condiţii mai puţin restrictive pentru că a văzut că procesul de privatizare al societăţii întârzie", spune Silviu Mănăstire, consilier al ministrului Economiei, Lucian Bode.

Reprezentanţii Ministerului Economiei au precizat faptul că firma câştigătoare a venit cu o scrisoare de bonitate de la Toronto Dominion Bank, care este agreată de Eximbank pentru garanţia de un milion de euro.

AFACERI DE LA ZERO