♦ Administratorii concordatari au venit cu patru variante de salvare a combinatului, dar niciuna nu a fost agreată de guvern. Mai mult, comitetul interministerial vede ca soluţie închirierea combinatului ♦ Repornirea combinatului presupune aproape 200.000 de tone de materii prime în fiecare lună şi 90 mil. euro lunar. Prin vânzare, ANAF şi EximBank şi-ar putea recupera banii, iar combinatul ar putea relua producţia.
Liberty Galaţi, cel mai mare combinat siderurgic, un colos cu afaceri de 2,1 mld. lei şi 3.300 de angajaţi în şomaj, este într-o situaţie critică, în condiţiile în care comitetul interministerial format de guvern nu a agreat niciuna din variantele propuse de administratorii concordatari şi ar vrea închirierea combinatului.
„În mod paradoxal, comitetul interministerial şi-a schimbat abordarea şi atitudinea şi a venit cu o propunere cel puţin ciudată de a închiria combinatul. Ca să produci însă trebuie să vii cu minim 200 de milioane de euro, ca să asiguri buna funcţionare a combinatului. Cine vine cu aceşti bani când combinatul nu este al lui?“, a spus la ZF LIVE Remus Borza, preşedintele Euro Insol, administratorul concordatar, alături de CITR.
Pentru a salva de la faliment combinatul Liberty Galaţi, fostul SIDEX, guvernul a format în septembrie un comitet interministerial.
Un pilon al industriei, combinatul are rol strategic atât în sectorul construcţiilor, industria navală, cât şi în dezvoltarea marilor proiecte de infrastructură, iar închiderea lui ar produce un efect negativ asupra mai multor businessuri.
În prezent, Liberty Galaţi este deţinută de grupul Liberty, al investitorului indiano-britanic Sanjeev Gupta.
Compania, cu datorii de 1,2 mld. euro şi cu pierderi de 1,1 mld. euro, a intrat din martie în concordat preventiv pentru a stabiliza businessul. Compania a trimis în şomaj 3.300 de angajaţi şi a restructurat o parte din personalul TESA. Doar 400-500 de salariaţi mai lucrează la două comenzi pe laminare, zincare.
ANAF are de recuperat 150 de milioane de euro de la Liberty, iar EximBank 300 mil. euro.
„Avem trei luni de zile deja restanţă la plata dobânzii, 2,5 milioane de euro lunar. (…) Sigur, mai grav o să fie de la 1 ianuarie 2026 când intră la plată şi rata. Dacă Liberty nu reuşeşte nici dobânda să plătească, nu va fi în stare din ianuarie încolo să plătească şi rate din principal. Câtă vreme avem trei luni restante la plata dobânzii, în orice secundă Eximbank poate să-şi exicibilizeze cele două linii de finanţare. Cu alte cuvinte, să-şi declare scadenţa anticipată a celor două credite”.
El spune că ar fi o variantă directă ca EximBank să îşi execute garanţiile, tot ce înseamnă aproape cele 1200 de hectare pe care se întinde Liberty, compania cu cea mai mare amprentă la sol, tot ce înseamnă hale de producţie, echipamente, toate gajate în favoarea EximBank.
Borza a subliniat că a propus cea mai rapidă variantă, respectiv vânzarea accelerată a core-businessului în cadrul procedurii de concordat, prin care atât EximBank cât şi ANAF îşi recuperau bani. Mai mult, noului cumpărător i-ar fi fost impusă obligaţia să vină şi cu capitalul de lucru, 200 de milioane de euro.
Evaluarea combinatului este aproape finalizată şi a fost realizată de compania Darian. Valoarea de lichidare este de 420 mil. euro, în timp ce valoarea de piaţă se ridică la 800 mil. euro, potrivit lui.
„Deci prin vânzare aveam premise reale şi sănătoase de repornire a combinatului într-un orizont de patru-cinci luni de zile”.
De preluarea activelor s-ar fi arătăt interesaţi gigantul MetInvest din Ucrainaa, controlat de miliardarul Rinat Akhmetov, antreprenorul Dorinel Umbrărescu, cel mai mare constructor, indienii de la Jidal dar şi investitori turci. Ultimele date arătau că Liberty primise şi două oferte pe contracte de tolling, de la germanii Steel Mont şi o firmă din Turcia.
Combinatul mai are circa 9.000 tone pe care să le proceseze săptămâna aceasta, altfel spusîn scurt timp se va epuiza întreaga cantitate de oţel brut produsă în iunie-iulie. Repornirea combinatului presupune aproape 200.000 tone de materii prime în fiecare lună şi 90 mil. euro lunar.
„Suntem într-un blocaj din care nu profită combinatul, salariaţii sau economia. Dacă vorbim de reindustrializare, de revigorarea industriei de apărare, de participarea într-un viitor apropiat la reconstrucţia a Ucrainei, cum poţi face toate lucrurile astea omorând singurul producător de oţel? Pentru că aici duce în final lipsa de asumare şi pasivitatea”.
