♦ Sunt mai multe motive pentru care oamenii din industria îngrăşămintelor chimice spun că o preluarea a activelor Azomureş, cel mai puternic jucător local din domeniu, de către Romgaz, cel mai mare producător de gaze român, are sens ♦ Gazul din Marea Neagră este valorificat intern, ceea ce se poate traduce în costuri de producţie mai mici, piaţa există aici, dar sunt şi posibilităţi pentru export ♦ Momentul este bun pentru că astfel se asigură continuitatea unei industrii pe care România o cunoaşte bine de 70 de ani, altfel riscă să devină încă o specie dispărută ♦ Mai departe, pentru agricultori accesul sigur la îngrăşăminte la un preţ mai bun este o veste foarte bună ♦ „Nu te poţi gândi strategic la agricultură intensivă fără acces sigur la îngrăşăminte“, explică cei din domeniu.
Romgaz, cel mai mare producător de gaze din România, are undă verde pentru a începe procesul de preluare a Azomureş, cel mai mare producător de îngrăşăminte chimice din România, oprit la acest moment. Producţia de gaze a Romgaz aproape se va dubla din 2027, atunci când este programată lansarea producţiei în Neptun Deep din Marea Neagră, astfel că valorificarea internă a acestor cantităţi este văzută ca un vector de creştere pentru companie.
„Aşa cum am anunţat, am dat mandat Romgaz - companie de marcă din portofoliul Ministerului Energiei şi cel mai mare producător de gaz din România - pentru evaluarea preluării celui mai mare combinat de producţie a îngrăşămintelor pentru agricultura românească, Azomureş. Romgaz a publicat deja un anunţ în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) pentru servicii de consultanţă în evaluarea, negocierea şi achiziţia activelor Azomureş“, a declarat la finalul săptămânii trecute Sebastian Burduja, ministrul energiei. Potrivit acestuia, mişcarea urmăreşte diversificarea portofoliului Romgaz şi extinderea pe un segment de producţie care va da gazului românesc o valoare adăugată mai mare, putând valorifica inclusiv resursele extrase din proiectul Neptun Deep din Marea Neagră.
„La nivelul anului 2019, România avea un consum total de îngrăşăminte chimice de circa 2,7 milioane de tone, dar cel mai probabil anul trecut acesta a ajuns la 1,6 milioane de tone. Au fost ani de secetă extremă şi nici agricultorii nu mai au bani. La noi sunt rate de aplicare mai scăzute faţă de vest şi nu dintr-o necunoaştere, ci pur şi simplu din cauza diferenţei de putere financiară“, spune Gabriel Ionescu, directorul general al companiei SEEFCO, importator şi distribuitor de îngrăşăminte chimice.