♦ Trebuie însă menţionat că acestea sunt importurile directe. În realitate, există şi o serie de importuri indirecte care nu se văd sau sunt greu de contorizat. Spre exemplu, dacă un retailer de modă produce în China, Bangladesh, Maroc şi Portugalia, cel mai adesea el adună toată marfa într-un depozit sau în câteva depozite relativ centrale şi apoi o împarte între diferite ţări. Aşadar, ea ajunge în România, dar dintr-o altă destinaţie intermediară.
Multă vreme, China a fost cunoscută drept o destinaţie ieftină de producţie. Acesta e motivul pentru care, în România, bunurile realizate în această ţară erau supranumite „chinezării“, un termen peiorativ menit să sugereze că sunt ieftine şi nu de foarte bună calitate.
În ultima perioadă însă, situaţia s-a schimbat dramatic, iar China a început să producă nu doar mult, ci şi bine. „Dacă ne uităm unde este China astăzi, o să realizăm că nu mai e de mult o «chinezărie» ce se produce aici. Vorbim de o ţară high-tech. Mult din ce cumpărăm în prezent este realizat în China, de la maşini la iPhone-uri. Chiar dacă sunt vândute de compania americană Apple, telefoanele sunt executate în China în bună parte. Şi pentru noi, fabricile din această ţară sunt un competitor de top“, spunea recent Cristian Covaciu, acţionar al IPEC Alba Iulia, unul dintre cei mai mari producători de farfurii din lume.
