Companii

Cât de „timişoreană“ este berea Timişoreana produsă la fabrica din Buzău?

Cât de „timişoreană“ este berea Timişoreana produsă la fabrica din Buzău?

Autor: Diana Tudor Stoica

13.09.2010, 23:58 9898

"Nu mi se pare corect să-ţi faci faimă pe seama numelui Azuga,pe ceva ce ai cumpărat şi apoi imediat ai închis. Berea Azuga erarenumită pentru că se folosea o anumită apă, foarte bună. Chiar şiturişii care vin în Azuga rămân uimiţi de faptul că nu se mai facebere aici", spune un localnic din Azuga.

Fabrica de bere Azuga a fost cumpărată în primele luni aleanului 2009 de Ursus Breweries, liderul pieţei locale şiproducătorul berilor Ursus şi Timişoreana, pentru a fi închisăcâteva luni mai târziu, în vara anului trecut. Motivul invocat dereprezentanţii companiei a fost faptul că unitatea de producţie erasub standardele Ursus Breweries din punct de vedere tehnic, iarcapacitatea de producţie nu putea fi dezvoltată. Astfel, producţiaberii Azuga a fost mutată la fabrica din Braşov a filialei locale agigantului SABMiller.

Apa face diferenţa

"88%-90% din componenţa berii o reprezintă apa şi având învedere acest lucru are o influenţă mare asupra calităţii. Apa deAzuga era o apă curată din munţii Bucegi, în timp ce în Braşov estefăcută cu apa unui lac de acumulare. Prin tratarea apei nu mai esteaceeaşi apă minerală pură. De ce Stella Artois nu are acelaşi gustla noi ca în Belgia sau Tuborg ca în Danemarca? Ar trebui ca peetichete să scrie brandul Azuga, cu apă de Braşov", a declaratVifor Verşescu, directorul general al Patronatului SocietăţilorIndependente Producătoare de Bere din România (PSIPBR), din carefac parte companii precum Bermas Suceava, Martens Galaţi sau BereTrei Stejari Sibiu.

Verşescu susţine că atunci când producătorii susţin că apa nuare o influenţă foarte mare asupra produsului final, se referă doarla calciu, magneziu şi duritatea apei. "Apa are diferite săruri,PH-uri care au o influenţă foarte mare asupra procesului defermentaţie", a afirmat reprezentantul PSIPBR.

El a completat însă că legislaţia europeană în vigoare nu îiobligă pe producători să treacă nici locaţia exactă a fabricii undea fost produs brandul de bere, nici apa folosită, ci doar numeleproducătorului sau al distribuitorului.

"Dacă eu ca producător am cinci fabrici, pe etichetă trec doarsediul companiei, nu şi locaţia exactă a fabricii unde a fostprodusă berea. Pe producătorii locali, cu o singură fabrică,această legislaţie îi dezavantajează", a completat Verşescu.

La fel ca berea Azuga, nici brandul Haţegana nu mai este produsla fabrica din Haţeg ca urmare a deciziei companiei HeinekenRomânia, filiala locală a gigantului olandez cu acelaşi nume şi celde-al doilea mare producător al pieţei locale, de a eficientizabusinessul local şi a renunţa la activele neprofitabile.

Brandul de bere Silva, din portofoliul aceluiaşi jucător, esteprodus în prezent şi la fabrica din Constanţa a grupului deşi afost produs iniţial doar cu apa din zona Reghin, judeţul Mureş.

De aceea, directorul general al Patronatului SocietăţilorIndependente Producătoare de Bere din România consideră că astfelconsumatorul este păcălit.

"Consumatorul crede că bea bere cu apă de Azuga, ceea ce nu esteadevărat. Este indus în eroare, iar protecţia consumatorului artrebui să intervină şi să modifice legislaţia", a mai spus el.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC)susţine însă că pe eticheta produsului trebuie scrise numele şiadresa producătorului, ambalatorului sau distribuitoruluiînregistrat în Uniunea Europeană, potrivit atât legislaţieieuropene, cât şi celei naţionale, iar indicarea originii peambalajul produsului este voluntară "dacă omiterea acesteia ar fide natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privirela originea sau provenienţa reală a alimentului".

Situaţie similară cu cea a salamului deSibiu

"În prezent, denumirile Azuga, Timişoreana, Haţegana nureprezintă denumiri de origine, acestea reprezentând denumiricomerciale ale unor sortimente de bere, care pot fi fabricate dediferiţi producători. Situaţia este similară cu cea a salamuluiSibiu pentru care nu este obligatorie fabricarea numai la Sibiu,sau a şuncii de Praga a cărei fabricaţie nu se face numai în oraşulPraga", au declarat reprezentanţii serviciului produse şi serviciialimentare şi nealimentare din cadrul ANPC.

Aceştia au adăugat că atât timp cât denumirile respective suntdenumiri comerciale ale unor sortimente de bere şi pentru care,prin etichetare şi publicitate, nu se fac referiri la materiileprime utilizate, în speţă la calitatea sau provenienţa apeiutilizate în fabricaţie, consideră că nu se produce o dezinformarea consumatorului.

"Berea e la fel indiferent unde e produsă"

Reprezentanţii multinaţionalelor atât din România, cât şiEuropa, dar şi companiile de branding locale afirmă că producereaunei mărci în alt oraş decât cel originar este un fenomen normal înindustria berii şi des întâlnit, iar producerea berii cu o altă apădecât cea de origine nu afectează caracteristicile berii.

"Membrii Asociaţiei produc şi comercializează berea respectândtoate standardele de fabricaţie şi reglementările în vigoare,inclusiv pe cele de etichetare. Consumul de bere din România esteacoperit într-o proporţie covârşitoare, de aproape 99% în volum în2009, de mărci locale şi de mărci internaţionale produse înRomânia. Materia primă şi tehnologia utilizate în industria beriigarantează aceleaşi caracteristici organoleptice ale fiecărei mărcide bere, indiferent de locul unde este produsă", susţine ConstantinBratu, directorul general al Asociaţiei Berarii României.

Reprezentanţii companiilor Bergenbier SA, Heineken România,United Romanian Breweries Bereprod şi Ursus Breweries, care facparte din Asociaţia Berarii României realizând împreună peste 85%din vânzările locale de bere, nu au răspuns solicitării ZF până laînchiderea ediţiei.

"Este o practică obişnuită ca brandurile să fie denumite dupălocul de origine în anumite categorii de bunuri de larg consum, cumar fi berea, apa minerală, vinurile sau brânzeturile. Spredeosebire de apa minerală sau vinuri de exemplu, unde izvorul dincare provine apa şi respectiv podgoriile de unde se recolteazămateriile prime sunt elemente foarte importante, indisolubil legatede localizarea geografică, în cazul berii nu putem vorbi despreaceeaşi importanţă a localităţii în care sunt amplasatefacilităţile de producţie", susţine consultantul de brand alcompaniei de consultanţă strategică şi design de brand,BrandTailors.

Numele berii nu este o promisiune faţă deconsumator

Ea a adăugat că deoarece numele brand-ului de bere, mai alescând acesta redă un toponim, implică doar respectarea specificuluiregional şi a reţetelor tradiţionale de produs din zona respectivă,redând elementele perene ale brandului, motiv pentru careaşteptările consumatorului nu sunt înşelate.

"Promisiunea brandului faţă de consumator vizează acesteelemente emoţionale şi de spiritualitate a locului, fără a implicaobligativitatea producerii berii în localitatea de origine", acompletat Florea.

Opinia sa este împărtăşită şi de Irina Ilie, associate directoral companiei de strategie de brand şi design Brandient, care arealizat rebrandingul companiilor CEC Bank, Dedeman şi Domo, cât şial mai multor branduri din industria bunurilor de larg consum.

"În cazul berii, numele Timişoreana, Haţegana sau Azuga nu sunto promisiune cheie în categoria de bere, consumatorul nu va fiînşelat dacă berea preferată se produce în altă parte şi nu înTimişoara sau Azuga. Pentru un consumator loial, constantacalităţii produsului este importantă în repetarea cumpărării, dacăaceasta îl va dezamagi în timp, îşi va îndrepta preferinţa sprealte branduri", susţine Ilie.

De aceea, ambii reprezentanţi ai companiilor de branding susţincă nu sunt necesare schimbări de denumire, branding sau comunicareatunci când un brand de bere nu mai este produs în locaţia deorigine. "Schimbarea numelui sau a strategiei de comunicare abrand-ului o dată cu mutarea facilităţii de producţie ar fi odecizie cât se poate de nepotrivită, întrucât s-ar baza exclusiv peo schimbare superficială şi cu slabe atingeri asupra fundamentuluibrand-ului", a completat Florea.

Mai mult, consultantul BrandTailors a adăugat că în contextulglobalizării, este foarte importantă păstrarea originii ca garantal continuităţii brand-ului şi perpetuării tradiţiei berii din zonageografică respectivă, mai ales în cazul relocalizării fabricii saudeschiderii unor noi facilităţi de producţie.

"Pe de altă parte însă, trebuie înţelese anumite constrângeriale producătorilor legate de costurile de producţie, transport şidistribuţie, aspecte care cel mai probabil fac necesare acesteschimbări în localizarea fabricilor de bere", a afirmat AndreeaFlorea.

Există beri cu origine controlată, dar nu înRomânia

Jan Lichota, consilier juridic al asociaţiei The Brewers ofEurope (Berarii Europei), formată din asociaţii ale companiilor debere din întreaga Europă, susţine că închiderea fabricilor estedeterminată de condiţiile economice şi alte circumstanţe carenecesită luarea unei astfel de decizii, cum este mutarea fabricilordin oraşe din motive logistice, de mediu sau de siguranţă.

"Se întâmplă frecvent ca o bere să fie numită după un oraş, cumsunt şi berile Warka în Polonia, Zaragozana în Spania, Hoegaardenîn Belgia sau Kronenbourg după Cronenbourg în Franţa. Totuşi, acestfenomen este relaţionat cu originea produsului, locul unde a fostprodus iniţial. Odată cu evoluţia acestui sector, multe berării aufost închise, dar cum popularitatea unor anumite mărci a continuat,producţia lor a fost relocată în mod frecvent în alte fabrici, carede multe ori sunt în alte oraşe", a declarat Lichota.

Singurele beri care îşi păstrează locaţia originală de producţiesunt cele incluse în lista produselor cu denumire de originecontrolată (PDO - Protected Denomination of Origin sau PGI -Protected Geographical indication) sau considerate un produstradiţional (TSG - Traditional speciality guaranteed).

"Atunci ar trebui să urmeze legislaţia Uniunii Europene pentrucertificare şi să respecte reţeta şi materiile prime folosite, aşacum sunt ele definite în legislaţie. Dar, în ceea ce priveşte acestaspect, nu am găsit nicio bere românească care să aibă vreuna dinaceste certificări", a menţionat reprezentantul asociaţieieuropene.

El a completat că există de asemenea branduri de bere care suntdenumite după o anumită localitate, dar care nu au fost produseniciodată acolo, fiind numite aşa doar ca urmare a creativităţiicompaniei, sau care au o altă origine, cum ar fi oraşul de origineal berarului-şef sau un omagiu pentru o mănăstire.

"Produsele care au denumire de origine controlată nu trebuie săaibă însă un brand concret. Principiul acestor produse este de arespecta originea geografică. De aceea brandurile pot fi diferite.Aceste principii sunt aplicate la tot felul de produse - ulei demăsline, vin, brânză, muştar, pâine, prăjituri. De exemplu,producătorii din Kent fac Kentish Ale, care are branduri de bere caSpitfire şi Bishop's finger, produse de Shepherd Neame", a explicatel.

Ce s-ar întâmpla dacă berile ar fi produse doar în localitateade origine?

Lichota susţine că dacă majoritatea berilor care sunt numitedupă o anumită localitate sau zonă ar fi produse doar în fabrica deorigine, ar determina costuri de livrare şi o amprentă a dioxiduluide carbon mai mare pentru acele beri, în special dacă suntexportate în întreaga lume.

"Dacă producţia de bere a brandurilor având denumiri toponimicear fi restrânsă la zonele geografice respective, impactul ar fiasupra preţului final al produselor. Dacă facilităţile de producţienu ar putea fi situate cât mai aproape în raport cu arealul decomercializare a produselor, ar creşte costurile pentru logistică(n.red.-transport şi distribuţie) şi eventual cele pentru taxe(n.red.-pentru import-export), ceea ce ar duce la majorareapreţului de raft. Aşadar, soluţia relocalizării fabricilor sau adeschiderii de fabrici noi în alte regiuni geografice este înesenţă o soluţie de eficientizare a costurilor care este adoptatăşi în interesul consumatorului", a explicat Andreea Florea, brandconsultant al BrandTailors.

AFACERI DE LA ZERO