Un draft al programului de guvernare pe care şi-l asumă Guvernul Bolojan include printre zecile de pagini de “direcţii”, o propoziţie legată de companiile cu pierderi: “Toate companiile cu pierderi mai mult de 2 ani trebuie auditate extern”.
Atât. Nicio cifră. Nici câte sunt, nici ce pierderi au, nici pe câţi ani se întind pierderile lor. O direcţie ale cărei cifre nu sunt cunoscute sau cel puţin nu sunt publicate. Cine lucrează cu cifrele înţelege însemnătatea lor, ele te ajută să cântăreşti, să ştii, să compari, să estimezi.
Unde eşti şi unde vrei să ajungi. Simplu.
Draftul de program, aşa cum este el acum, pare o listă de dorinţe în care s-au strâns zeci de măsuri posibil generatoare de venituri la buget, fără a le cunoaşte impactul.
Revenind la „toate companiile cu pierderi mai mult de 2 ani trebuie auditate extern”, cifrele extrase şi analizate rapid ne arată exact câte sunt şi ce pierderi au. Acum, pare totuşi că la acel capitol la care este indicată măsura (Economie, antreprenoriat, turism/ Guvernanţă corporativă companii de stat), documentul se referă la companiile de stat cu pierderi.
Dar câte firme din România merg pe acelaşi model? Câte sunt în total?
Datele platformei Bridge to Information puse la dispoziţia ZF pentru a răspunde la o simplă întrebare arată aşa: în ultimii doi ani de raportare financiară (2023 şi 2024) sunt 147.000 de firme care au pierderi în fiecare din cei doi ani, iar valoarea cumulată a pierderilor raportate este de 52 mld. lei în doi ani (peste 10 mld. euro).
Mergând mai departe cu cifrele: în ultimii trei ani (2024, 2023 şi 2022) sunt 81.000 de firme care au pierderi în fiecare dintre aceşti ani, cu valori de 16 mld. lei în 2024, 15 mld. lei în 2023 şi 14 mld. lei în 2022, cumulat pe cei trei ani, un rezultat negativ de 45 mld. lei. În ultimii patru ani sunt 50.000 de firme cu pierderi în fiecare an, iar în ultimii cinci ani sunt în jur de 35.000 de firme.
Pare simplu de realizat un „zoom in” mai departe pe acest univers de companii, atunci când îl cunoşti. Din ce sectoare vin cele mai multe firme cu pierderi, câte dintre ele au investiţii în curs, deci îşi asumă o perioadă de pierderi, pentru câte dintre ele raportarea an de an a unui rezultat negativ este „sport naţional”.
Dacă ne uităm unde a ajuns statul astăzi, hrănindu-se cu o pizza mare plătind doar una medie an de an (comparaţia îi aparţine preşedintelui Nicuşor Dan), te întrebi automat şi cum poţi să livrezi an de an pizza, să îţi creşti veniturile din vânzarea ei, să o produci cu un număr constant de oameni sau chiar mai puţini şi să nu câştigi niciun leu din asta? Ce te face să păstrezi pizzeria deschisă atâţia ani?
Dincolo de companiile de stat, multe dintre ele abonate la poziţiile de lider în orice top al pierderilor, sunt sectoare mari din economie, cu rulaje de ordinul miliardelor de lei unde cei mai mari jucători raportează an de an pierderi.
În România sunt astăzi în jur de 900.000 de firme care raportează rezultatele financiare, iar în ultimii patru ani pierderile totale consemnate de aceste firme variază între 40 şi 50 mld. lei anual.
Dacă ne uităm doar la ultimii doi ani, cele 147.000 de firme cu pierderi şi în 2024, dar şi în 2023 reprezintă 16% din universul total al firmelor, iar pierderea cumulată pe care au raportat-o în doi ani înseamnă jumătate din totalul pierderilor din economie.
Poate o lupă atentă pe acest univers, acel audit extern propus ca direcţie în companiile de stat, ar aduce răspunsuri la întrebările care se nasc zi de zi legate de marile firme cu pierderi.
