♦ Luca de Meo părăseşte Grupul Renault după cinci ani în care a redefinit poziţia Daciei în ecosistemul auto european: de la „maşina de 5.000 de euro“ la un brand care vizează 15% marjă de profit şi SUV-uri de peste 30.000 de euro ♦ Plecarea sa deschide o etapă strategică, într-un moment-cheie pentru industria auto, în care tranziţia către electrice nu este încă definită, iar tarifele lui Donald Trump pun presiune pe întreaga industrie auto europeană.
Atunci când vorbea despre Dacia, imediat după ce a venit la conducerea Grupului Renault, Luca de Meo folosea cuvinte precum „miracol“, „pepită de aur“, în condiţiile în care Dacia punea pe masă o marjă de profit de două cifre. Desigur, acest lucru era posibil tocmai pentru că era integrată în grup şi profita de tehnologii parafate şi amortizate deja de Renault, însă doar Dacia şi implicit Renault au găsit această reţetă a succesului. Mai mult, el a susţinut ca Dacia să devină o entitate de sine stătătoare în cadrul grupului.
Plecarea lui Luca de Meo de la conducerea Renault după cinci ani marchează un moment strategic nu doar pentru grupul francez, ci mai ales pentru Dacia, marca românească pe care executivul italian a propulsat-o într-o nouă eră de maturitate, profitabilitate şi ambiţii industriale internaţionale. Dincolo de mesajele oficiale care vorbesc despre „noi provocări“ şi „schimbări strategice“, plecarea sa ridică întrebări legitime despre continuitatea planurilor pentru Dacia şi poziţionarea sa în cadrul reconfigurării profunde a industriei auto.
