Cei peste 800.000 de fermieri mari, mijlocii şi mici din România se află în faţa unor schimbări fundamentale. Culturile de primăvară, de porumb şi floarea-soarelui, sunt tot mai expuse secetei, datoriile se adună, iar preţurile la inputuri şi cereale îi prind pe fermieri într-un cleşte greu de scăpat.
Unii fac investiţii care să le aducă valoare adăugată, alţii caută supravieţuirea pe termen scurt, iar alţii vând active sau chiar fermele. În legumicultură prind contur ferme mari care fac contracte direct cu multinaţionalele, dar şi cooperative care încearcă să vândă direct în supermarketuri, iar în zootehnie apar nişe cu potenţial de export.
În următorii 3-5 ani, viitorul fermierului român se va decide între adaptare şi ieşirea din piaţă, în contextul schimbărilor climatice, al presiunilor financiare şi al competiţiei tot mai dure la nivel european.
Astfel, o primă verigă importantă în agricultură o reprezintă distribuitorii de inputuri, de la seminţe şi îngrăşăminte, până la pesticide, fungicide şi ierbicide. Agricultura românească depinde atât de tehnologia şi cercetarea lor în crearea rapidă a unui soi sau hibrid de grâu, porumb, roşii sau castraveţi, mult mai repede decât era obişnuit. De exemplu, dacă un soi de grâu era produs în 15 ani, acum unele companii îşi propun să reducă de trei ori acest timp şi să-l pună pe piaţă în maximum 5 ani, pentru ca agricultura să rămână competitivă, în faţa unor preţuri mici.
În 2024, cei mai mari jucători din comerţul cu inputuri agricole erau Agricover, deţinut de Jabbar Kanani şi BERD, cu venituri de aproape 1,8 miliarde de lei, urmat de germanii de la Bayer (1,3 miliarde de lei) şi germanii de la BASF (0,8 miliarde de lei). În top 5 se află o singură firmă în totalitate românească, Azochim, deţinută de Sinel şi Viorel Anton.
Aceşti comercianţi sunt cu atât mai importanţi acum că diferenţa dintre producţia de grâu şi porumb a crescut enorm în ultimii doi ani din cauza arşiţiei şi întrebarea este dacă vom mai ajunge să importăm porumb să hrărnim porci din fermele pe care acum le refacem acum, după ce ne-a diminuat pesta porcină efectivele? Astfel, dincolo de priceperea agricultorului de a-şi aplica tehnologia şi de a gestiona ferma, inputurile, baza producţiei agricole, rămân sub lupa tuturor.
În acest context, la ZF Agrobusiness Summit 2025, care va avea loc la Bucureşti, în 21 octombrie ne dorim să punem la aceeaşi masă autorităţile, producătorii, procesatorii şi comercianţii, fie de inputuri, fie de materii prime, fie de produse finite şi să discutăm cum facem din agricultură un business, dincolo de asigurarea hranei. Iar pentru această ediţie ne-am propus să răspundem la o întrebare simplă, în aparenţă: care este viitorul fermierului român?
