♦ În timp ce costul pentru a produce 1 MWh de energie într-o centrală eoliană pe uscat a ajuns anul trecut la 43 de euro/MWh, acelaşi MWh, dar produs de o centrală nucleară, are un cost care porneşte de la 136 de euro/MWh, dar care poate ajunge până la 490 de euro/MWh, în funcţie de mai mulţi factori ♦ Mai departe, un investitor, după ce a făcut aceste calculele, iese în piaţă unde poate obţine un preţ de circa 103 euro/MWh, cât a fost media spot în România anul trecut ♦ Din această artitmetică rezultă necesitatea de a accelera investiţiile în regenerabile, care au şi cel mai scurt timp de realizare, nu din motive care ţin neapărat de sustenabilitate, atrage atenţia Cătălin Stancu, associated senior expert la Horváth.
Există un indicator la care toţi investitorii în producţia de energie se uită înainte de a face orice pas, iar acesta se numeşte LCOE, levelized cost of energy.
„Levelized cost of electricity (LCOE) sau costul de generare a energiei electrice reprezintă, din punct de vedere matematic, raportul dintre toate costurile asociate centralei, pentru întreaga durată de viaţă, şi cantitatea totală de energie electrică generată de aceasta. Cu alte cuvinte, LCOE este costul plătit pentru obţinerea unei unităţi de energie electrică (kWh sau MWh). Prin urmare, cu cât LCOE are o valoare mai redusă, cu atât tehnologia respectivă este mai atractivă pentru investitori, deoarece, pentru a face profit, LCOE trebuie să fie mai mic decât preţul de vânzare al energiei electrice. Acest indicator este deseori folosit pentru a evalua viabilitatea economică a proiectelor de investiţie şi pentru a compara, din punct de vedere financiar, diferite tehnologii de generare“, se arată site-ul HENRO (Asociaţia Producătorilor de Energie Electrică din România). Dacă pe toată durata de viaţă a proiectului, costurile de producţie pentru fiecare MWh stau mai mici decât preţul mediu din piaţă, atunci investiţia merită. Iar cu cât costurile sunt mai mici faţă de media pieţei, cu atât investiţia este mai apetisantă. Acest calcul îşi are cu atât mai mult rostul în contextul în care atât Europa cât şi România, la rândul ei, au un deficit de capacitate de producţie, astfel că toţi ochii sunt pe tehnologiile care au cel mai scăzut cost şi, foarte important, cel mai mic termen de punere în funcţiune.