Companii

Cel mai nou pariu al petroliştilor americani cu adâncurile României: gazul de şist. Rezervele pot acoperi consumul pentru zeci de ani

Cel mai nou pariu al petroliştilor americani cu adâncurile României: gazul de şist. Rezervele pot acoperi consumul pentru zeci de ani

Foto Shutterstock

Autor: Roxana Petrescu

15.09.2011, 00:07 3187

Gazele de şist, poate cel mai în vogă combustibil al momentului, s-au aflat pe masa discuţiilor dintre oficialii români şi cei americani în cadrul vizitei recent finalizate a autorităţilor locale la Washing­ton.

Ce-i atrage pe americani într-o ţară brăzdată de căutări după petrol şi gaze în ultimii 150 de ani şi care-şi va epuiza resursele convenţionale de hidrocarburi în mai puţin de 15 ani?

Gazele de şist sunt practic tot gaze obişnuite, dar care sunt blocate în şisturi argiloase şi care sunt mai greu de exploatat faţă de gazele convenţionale.

Acest tip de gaze neconvenţionale a început să capete din ce în ce mai multă importanţă, discuţia despre ele fiind mai fierbinte ca niciodată mai ales ţinând cont de declinul producţiei din Marea Nordului şi de regresul înregistrat de energia nucleară odată cu decizia Germaniei de a-şi închide toate reactoarele.

Devenite deja ceva comun în SUA, petroliştii de peste ocean au sesizat oportunitatea dată de piaţa europeană. De exemplu, ExxonMobil, cea mai mare corporaţie petrolieră a lumii, s-a apucat de treabă în Germania şi Polonia, iar Shell s-a dus în Suedia, arată Bloomberg. România nu a fost ocolită, gazele de şist atrăgându-le atenţia americanilor de la Chevron, dar şi ungurilor de la MOL.

"A fost discutată posibilitatea implicării Statelor Unite în oferirea de expertiză pentru proiecte comune în domeniul exploatării gazului de şist, precum şi sprijinul părţii americane pentru acţiuni în domeniul energiei şi al rutelor alternative, cum este Coridorul Sudic", arată un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe în urma întâlnirii cu oficialii americani.

Gaze de şist pentru 60 de ani?

În iulie 2010 Chevron a depus oferte câştigătoare pentru trei perimetre din sud-estul României cu o suprafaţă totală de 2.700 de kilometri pătraţi. Firma mai are dreptul de a explora pe un perimetru la Bârlad, ţinta americanilor fiind identificarea gazelor de şist.

"Nu există deocamdată date precise privind potenţialul de gaze de şist al României, dar bazându-ne pe nivelul de cunoaştere actual al geologiei ţării, estimările noastre arată că adâncurile ar putea ascunde rezerve de gaze neconvenţionale suficiente pentru a acoperi consumul timp de 60 de ani, adică aproximativ 1.000 de miliarde de metri cubi. Suntem într-o fază incipientă de analiză şi nu ştim dacă toate aceste gaze vor putea fi extrase vreodată", spune Gheorghe Buliga, preşedintele Societăţii Inginerilor de Petrol şi Gaze.

Potrivit Strategiei Energetice a României pentru perioada 2011-2035, la finalul acestui an în subsol vor mai exista rezerve de petrol de 60 de milioane de tone şi 134 de miliarde de metri cubi de gaze. La ritmul actual al consumului şi în lipsa unor descoperiri majore, acestea se vor epuiza în mai puţin de 15 ani.

Câte surse, atâtea estimări

Faptul că nivelul rezervelor de gaze de şist este încă un teritoriu de cercetare, este arătat şi cel mai recent studiu din domeniu realizat de U.S. Energy Information Administration. Instituţia a analizat rezervoarele de gaze de şist din 32 de ţări şi, potrivit datelor colectate în regiunea formată din România, Ungaria şi Bulgaria, există un potenţial recuperabil de gaze de şist de aproape 540 de miliarde de metri cubi.

Cert este că analizând atât estimările lansate de Buliga, cât şi cele venite din partea U.S. Energy Information Administration, diferenţele sunt enorme, dar ambele indică existenţa unui potenţial care se dovedeşte a fi atractiv pentru petrolişti.

La genunchiul broaştei

"Potenţial există, dar tehnologie nu este acum. Noi suntem la genunchiul broaştei privind analiza acestei resurse. Nu au fost colectate mai mult de o mie de probe din roca în care se pot găsi aceste gaze, iar noi avem un singur analizator în România. Nivelul investiţiilor poate ajunge la miliarde de euro", spune Valentin Batistatu, geolog şi secretar ştiinţific în cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze din Ploieşti.

Potrivit acestuia, gazele din şisturi argiloase ar putea fi localizate în aceleaşi zăcăminte care produc petrol.

"Sunt necesare investiţii mari pentru că exploatarea acestor gaze este foarte diferită faţă de gazele convenţionale. Nu există cantităţi mari la un loc şi de aceea exploatarea se face pe orizontală, la distanţe mari, ideea fiind aceea de a le pune în legătură", explică la rândul său Şerban Nicolescu, conferenţiar doctor inginer în cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze.

Impact uriaş asupra mediului

Potrivit unui articol publicat recent de Wall Street Journal, gazele de şist au fost un element care a schimbat tendinţe, astfel că după investiţii de 250 de miliarde de dolari, 23% din producţia de gaze a SUA vine acum din roci situate la mii de metri sub pământ.

În ciuda impactului economic pozitiv pe care o eventuală descoperire de gaze de şisturi argiloase ar putea să-l determine pe piaţa locală, riscurile sunt pe măsură.

"Impactul asupra mediului este foarte mare, este mult mai mare faţă de exploatarea de resurse convenţionale. Gândiţi-vă că aceste gaze sunt aduse la suprafaţă prin injectarea unor cantităţi imense de apă cu nisip la adâncimi mari pentru a fractura rocile în care sunt captive gazele", atrage atenţia Batistatu.

Scump şi periculos

Presa internaţională la rândul ei atrage atenţia asupra pericolelor de mediu.

"Una dintre cele mai mari îngrijorări în ceea ce priveşte mediul este impactul tehnicilor de fracturare a rocilor asupra rezervelor de apă. Au fost cazuri în care gazele naturale au ieşit prin robinetele din gospodăriile americane", arată un articol din Financial Times.

Totodată, deşi în SUA gazele de şist au câştigat enorm de mult teren faţă de situaţia de acum 10 ani, în Europa lucrurile stau diferit.

"Gazul de şist european este cel mai probabil mult mai costisitor de dezvoltat. Densitatea populaţiei din Europa nu ajută, ţinând cont de numărul mare de sonde care trebuie săpate şi care cer mult teren. În mod cert, perspectivele s-ar îmbunătăţi dacă preţul gazelor ar creşte, dar sunt puţini cei care cred că se vor scumpi atât de mult încât gazul de şist să devină profitabil. Între timp, gazul de şist se confruntă cu opoziţia activiştilor de mediu care se tem că procesul de extracţie ar putea dăuna rezervelor de apă", mai scriu jurnaliştii de la Wall Street Journal. Astfel, concluzia este că deşi potenţialul este enorm, revoluţia gazelor de şist în Europa mai are ani buni de aşteptat.