Din ianuarie 2003, legislatia sanitara s-a imbogatit cu noi prevederi privind actul medical cuprinse in Legea drepturilor pacientilor.
Era necesara o astfel de lege ? Da, cel putin din punct de vedere moral. Aliniindu-se legislatiei internationale privind drepturile omului, aceasta lege impune respectarea pacientului ca persoana si subliniaza relatia de parteneriat medic - pacient si implicarea in managementul propriei afectiuni.
In primul rand se defineste statutul de pacient: acesta nu este numai omul bolnav, ci orice persoana care solicita asistenta medicala.Se exclude orice discriminare in acordarea asistentei medicale , pacientul avand dreptul la "ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune".
Este garantat dreptul la informare al pacientului, atat asupra afectiunii de care sufera cat si a mijloacelor de investigatie si tratament posibile ( inclusiv a efectelor adverse). In deplina cunostiinta de cauza, el are dreptul de a decide asupra urmatorilor pasi: poate chiar "sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si in scris raspunderea pentru decizia sa". Pacientul are dreptul de a consulta si un alt medic, dorinta care trebuie respectata de medicul curant ( conform Codului deontologic).
Confidentialitatea datelor medicale
Datele medicale sunt strict confidentiale, iar pacientul are acces la documentele medicale care-l privesc personal (rezultatele consulturilor medicale, investigatiilor si tratamentului).
Opinia medicului specialist care ingrijeste bolnavul internat nu mai este sacrosancta deoarece pacientul are dreptul de a beneficia si de serviciile unui medic acreditat din afara spitalului. Se ofera astfel o sansa de colaborare directa intre medicul de familie si medicul specialist.
Boala determina nu numai suferinta fizica ci si psihica. Omul bolnav necesita o atentie deosebita , asigurarea unui anumit grad de confort psihic contribuind la vindecare. De aceea se recomanda ca mediul de ingrijire si tratament sa fie cat mai apropiat de mediul familial, astfel incat bolnavul sa beneficieze de suportul si sprijinul familiei, prietenilor.
Dreptul de a muri cu demnitate
Respectul pentru persoana umana implica si dreptul acesteia de a muri cu demnitate, atunci cand au fost epuizate toate mijloacele terapeutice curative si nu mai este posibila imbunatatirea prognosticului fatal al starii de boal. Personalul medical are obligatia de a-i acorda in continuare ingrijiri medicale cu mijloacele de tratament disponibile, chiar daca numai pentru ameliorarea temporara a simptomatologiei (ingrijiri terminale).
Conditionarea interventiei medicale prin santaj material sau moral este blamabila atat penal cat si etic. O situatie diferita este reglementata prin acest act legislativ: drept recunostiinta , pacientul poate oferi personalului medical sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare sau donatii ,cu respectarea legii. (art.34 alin. 2)
Dupa externare, ca de altfel pe toata durata suferintei sale, pacientul are dreptul la continuarea ingrijirilor , care se asigura prin colaborarea si parteneriatul dintre diferitele segmente ale sistemului de sanatate(de obicei intre asistenta medicala primara - medicul de familie si cea secundara - medicul specialist). Merita subliniata importanta care se acorda parteneriatului intre medic si pacient pe de o parte, precum si cea intre medicul de familie si medicul specialist.
Legea drepturilor pacientului a fost promulgata in 20 ianuarie 2003 si a fost publicata in Monitorul Oficial nr.51 / 29.01.2003,urmand sa intre in vigoare la 01.03.2003.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
