Anul 2020, din punct de vedere fiscal, stă sub semnul transpunerii mai multor reglementări europene în legislaţia românească, printre care directiva DAC-6 şi pachetul TVA - remedii rapide.
Mediul de afaceri din România poate să stea liniştit cel puţin în prima parte a anului 2020 din punct de vedere fiscal. Consultanţii fiscali sunt de părere că guvernul nu va modifica taxe şi nu va introduce altele noi, din cauza celor două runde de alegeri - locale şi parlamentare. Cu toate acestea, finanţele ţării sunt strâmtorate şi, chiar fără modificări fiscale, guvernul va încerca să adune mai mulţi bani la buget, iar acest lucru se traduce prin controale fiscale mai dese şi mai intense, a fost concluzia speakerilor conferinţei ZF/NNDKP Tax & Legal.
„Ne aşteptăm la o serie de trenduri pe care le intuim deja. Ţinta de deficit bugetar este depăşită, suntem la 3,8%, iar acest deficit ori îl corectezi, ori îl acoperi, iar corecţia poate fi dură. În acest an electoral nu ne aşteptăm ca autorităţile să facă corecţii pe curs, dar ne aşteptăm că autorităţile să încerce să adune mai mulţi bani. Ne aşteptăm ca taxele să nu fie mărite, dar cu certitudine se vor înteţi controalele“, a declarat Alina Timofti, , partener şi coordonator NNDKP Consultanţă fiscală.
Uniunea Europeană vrea, pe de-o parte o bază de date comună pentru tranzacţiile transfrontaliere şi, pe de altă parte, să reducă deficitul de TVA. În acest sens, cele două directive au fost deja transpuse în legislaţia românească, însă normele de aplicare ale acesteia încă nu au fost publicate.
„Ne vin anumite modificări care sunt cumva impuse că urmare a apartenenţei la UE şi mă refer cu precădere la directivele europene care trebuie implementate. Pentru 2020 avem două pachete mari. DAC-6 - directiva intermediarilor - prin ea ne vine o obligaţie de raportare către autorităţile fiscale a oricărei tranzacţii transfrontaliere în care dumneavoastră va găsiţi şi poate fi considerată că are potenţial de planificare fiscală. A doua modificare se referă la TVA, pachetul - remedii rapide“, a mai spus Alina Timofti.
Ziarul Financiar împreună cu casa de avocatură NNDKP au organizat săptămâna trecută o conferinţă cu tema riscurilor fiscale şi macroeconomice în anul 2020. Printre subiectele principale care au fost abordate s-a numărat transpunerea legislaţiei europene în legea naţională, alte modificări fiscale aşteptate în 2020, dar şi explicaţii pe larg pentru diferite speţe fiscale cu care se pot întâlni companiile în relaţia cu ANAF. În a doua parte a evenimentului avocaţii şi consultanţii NNDKP au susţinut o serie de prezentări specializate pe mai multe teme fiscale.
Prezent la eveniment, Emil Bivolaru, partener NNDKP litigii, a explicat companiilor faptul că în practica instanţelor din România se conturează din ce în ce mai mult concluzia că abuzul fiscal care poate apărea ca urmare a unei optimizări fiscale nu este echivalent cu frauda fiscală sau cu evaziunea fiscală.
„Optimizarea fiscală creează sau nu risc de abuz fiscal în comparaţie cu riscul de evaziune fiscală? Din punct de vedere juridic abuzul fiscal strict din perspectiva legii civile nu este echivalent şi nu va fi echivalent niciodată cu evaziunea fiscală sau frauda fiscală. Evaziunea fiscală prezumă o intenţie directă de a frauda şi are la bază de cele mai multe ori crearea unor mecanisme simulate de a atrage atenţia unui eventual control cu privire la operaţiuni care nu au avut loc niciodată“, a spus Emil Bivolaru.
De asemenea, sfatul avocaţilor pentru directorii financiari şi pentru contabili a fost să fie sinceri cu boardul sau cu acţionarii companiei atunci când au apărut erori în actele financiare ale companiei şi să nu ducă firma într-un litigiu pe care nu îl poate câştiga în instanţă.
„Discuţia este de a porni cu onestitate din prima fază. În concluzie, contabilul sau directorul financiar, dacă a greşit, ar trebui să se ducă sincer către acţionari sau board şi să recunoască greşeala în loc să aducă compania în instanţă într-o bătălie pe care nu o poate câştiga decât dacă are un noroc fenomenal. Dacă reuşim să facem o declaraţie rectificativă, achităm sumele - pentru că pe bună dreptate cei de la ANAF au constatat o greşeală- şi apoi apelăm la amnistie- se şterg dobânzile, compania nu pierde nimic şi nu mai ajungem în instanţă să supunem contribuabilul la un stres suplimentar“, a declarat Ciprian Păun, partener NNDKP Cluj-Napoca.
De asemenea, rezolvarea unui litigiu fiscal poate dura de la 2 la peste 5 ani, în funcţie de complexitatea acestuia. Chiar dacă există argumente de recuperare a banilor după decizia de impunere de la ANAF şi litigiul este câştigat de companie, sumele acelea rămân blocate până la rezolvarea acestuia.
„Litigiile cu o anumită complexitate ajung să fie rezolvate chiar şi în 5-6 ani. Faţă de acum 10 ani avem cu 60% mai multe dispute fiscale care sunt aduse în instanţă şi acest lucru creează presiune pe judecători şi pe corpul de specialişti în litigii fiscale. Nu suntem singurii în situaţia în care rezolvarea litigiilor fiscale se desfăşoară greoi. Peste tot în lume se întâmplă - în Italia e nevoie de 10 ani, în Germania 4-5 ani. Practic suntem la media europeană în termeni de soluţionare a litigiilor fiscale“, a mai declarat Emil Bivolaru.
Lucian Barbu, tax partener, NNDKP Consultanţă Fiscală
- La o privire rapidă putem număra aproximativ 7 reguli anti-abuz în Codul nostru fiscal şi în Codul de procedură fiscală, care nu sunt toate puse la un loc. Terminologia lor este foarte variată şi nu foarte armonizată. Termenii sunt folosiţi cu destulă largheţe. Cel puţin din perspectiva regulilor prezentate, nu se face foarte clar distincţia între a eluda spiritul legii şi a încălca legea efectiv.
- Ca un mic sumar, regula generală este prevăzută de articolul 11 din Codul fiscal care vorbeşte despre ajustarea efectelor fiscale ale tranzacţiilor. Practic, Fiscul are posibilitatea să reconsidere sau să nu ţină cont de anumite tranzacţii atunci când, în concepţia organului fiscal, tranzacţiile nu au un scop economic şi de asemenea se definesc tranzacţiile transfrontaliere artificiale şi în plus se vorbeşte despre ajustarea preţurilor de transfer.
Emil Bivolaru, partener, NNDKP Litigii
- Optimizarea fiscală creează sau nu risc de abuz fiscal în comparaţie cu riscul de evaziune fiscală? Din punct de vedere juridic abuzul fiscal strict din perspectiva legii civile nu este echivalent şi nu va fi echivalent niciodată cu evaziunea fiscală sau frauda fiscală. Evaziunea fiscală prezumă o intenţie directă de a frauda şi are la bază de cele mai multe ori crearea unor mecanisme simulate de a atrage atenţia unui eventual control cu privire la operaţiuni care nu au avut loc niciodată.
- Litigiile cu o anumită complexitate ajung să fie rezolvate chiar şi în 5-6 ani de zile. Faţă de acum 10 ani avem cu 60% mai multe dispute fiscale care sunt aduse în instanţă şi acest lucru creează presiune pe judecători şi pe corpul de specialişti în litigii fiscale.
- Nu suntem singurii în situaţia în care rezolvarea litigiilor fiscale se desfăşoară greoi. Peste tot în lume se întâmplă - în Italia e nevoie de 10 ani, în Germania 4-5 ani de zile, în Franţa 3-4 ani de zile. Practic suntem la media europeană în termeni de soluţionare a litigiilor fiscale.
- Gradul de complexitate al litigiilor fiscale a crescut în ultimii ani din cauză că businessul, modul de a face afaceri a devenit mult mai complex. Suntem în situaţia în care de multe ori problemele tehnice din spatele unei decizii fiscale sunt extrem de complicate şi lasă loc de un abuz de interpretare din partea autorităţii fiscale. Nu acuz, însă există acest mod în care se pleacă, pe o încercare de a prezuma că în situaţia contribuabilului trebuie găsită o problemă nerezolvată şi nu putem pleca fără să lăsăm o mică amendă sau o mică decizie de impunere. Aceasta este atitudinea oriunde - în Bucureşti, Cluj sau alte state europene.
Alina Timofti, partener şi coordonator NNDKP Consultanţă fiscală
- Ne aşteptăm la o serie de trenduri pe care le intuim deja. Ţinta de deficit bugetar este depăşită, suntem la 3,8%, iar acest deficit ori îl corectezi, ori îl acoperi, iar corecţia poate fi dură. În acest an electoral nu ne aşteptăm ca autorităţile să facă corecţii pe curs, dar ne aşteptăm ca autorităţile să încerce să adune mai mulţi bani. Ne aşteptăm ca taxele să nu fie mărite, dar cu certitudine se vor înteţi controalele.
- Nu ne luptăm cu nivelul fiscalităţii în România, ci cu modul de aplicare al organelor de control - România are o fiscalitate prietenoasă, însă o problemă cu aplicarea legislaţiei fiscale în practică.
- În momentul în care se ajunge în instanţă cu un litigiu rezolvarea înseamnă de la 2-3 ani în sus. Dacă vine controlul cu decizia de impunere, da, avem argumente să recuperăm banii, dar acestea se materializează după 2-3 ani după ce am plătit banii.
- Dacă alegerile se vor desfăşura în iunie, eu mă aştept la ceva modificări de taxe în a doua jumătate a anului, dacă nu, nu vom asista în 2020, dar în 2021 e greu de zis.
- Ne vin nişte modificări care sunt cumva impuse că urmare a apartenenţei la UE şi mă refer cu precădere la directivele europene care trebuie implementate. Pentru 2020 avem două pachete mari. Dac-6 - directiva intermediarilor - prin ea ne vine o obligaţie de raportare către autorităţile fiscale a oricărei tranzacţii transfrontaliere în care dumneavoastră va găsiţi şi poate fi considerată că are potenţial de planificare fiscală.
Ciprian Păun, partener, NNDKP Cluj-Napoca
- Discuţia este de a porni cu onestitate din prima fază. În concluzie, contabilul sau directorul financiar, dacă a greşit, ar trebui să se ducă sincer către acţionari sau board şi să recunoască greşeala în loc să aducă compania în instanţă într-o bătălie pe care nu o poate câştiga decât dacă are un noroc fenomenal.
- Dacă reuşim să facem o declaraţie rectificativă, achităm sumele - pentru că pe bună dreptate cei de la ANAF au constatat o greşeală - şi apoi apelăm la amnistie- se şterg dobânzile, compania nu pierde nimic şi nu mai ajungem în instanţă să supunem contribuabilul la un stres suplimentar
- Disputele fiscale ce vizează problema dublei impuneri în cadrul Uniunii Europene se află pe un trend ascendent în ultimii 10 ani. În 2018 existau peste 6.000 de cazuri pendinte publicate în raportul OECD. În România erau 26.
- De fapt este o bătălie la nivelul Uniunii Europene între administraţiile fiscale în legătură cu care ţară trebuie să impună taxele. Există 26 de proceduri în care România este parte. Nu le-a iniţiat neapărat România, ci o altă autoritate fiscală a considerat că trebuie să impună acele venturi.
- Avantajul este că prin noua legislaţie se stabilesc termene concrete, paşi şi proceduri, în care contribuabilul devine jucător, nu unul atât de activ pe câte ne-am aşteptat noi, dar contribuabilul poate declanşa din proprie iniţiativă procedura de evitarea a dublei impuneri şi acest lucru este foarte important.
Silviu Bădescu, tax partener, NNDKP Consultanţă fiscală
- Articolul 6 din noul Cod de procedură fiscală introduce precedentul. Practic, inspectorul ANAF trebuie să ţină cont de o opinie emisă anterior inspecţiei fiscale. Dacă nu justifică de ce ignoră opinia, din punctul nostru de vedere este un motiv de nelegalitate a actului respectiv. Noua lege introduce un efect cu caracter obligatoriu.
- Acesta este un instrument cu dublu tăiş, pentru că, în situaţia în care opinia emisă anterior nu este favorabilă, nu va ajuta contribuabilul.
- Cu toate acestea, introducerea acestui articol, este una din bătăliile majore câştigate de mediul de business, o măsură care se cere de 10 ani.
- DAC-6, din punctul meu de vedere, este o temă fiscală importantă pe anul acesta, pentru că vorbim de raportarea unor tranzacţii transfrontaliere către Fisc care pot fi privite ca potenţiale scheme de planificare fiscală agresivă.
Daniel Hadar, tax director, NNDKP Consultanţă fiscală Cluj-Napoca
- În acest pachet de „remedii rapide“ legat de TVA în tranzacţiile intracomunitare vedem că toate măsurile în ansamblul lor vizează tranzacţiile intracomunitare cu bunuri, deci nu ne referim la tranzacţiile care implică servicii. Aceste măsuri sunt tranzitorii, însă se va trece la un regim definitiv începând cu 1 iulie 2022. Discutăm de scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri şi prima măsură este aceea că trebuie să avem un cod valid de TVA şi trebuie să raportăm tranzacţia în declaraţia 390.
- Pachetul „remedii rapide“ al Uniunii Europene vine din dorinţa de a reduce GAP-ul de TVA care în România este de 8 mld. euro.
- Pentru tranzacţiile în lanţ avem o definiţie nouă în ceea ce înseamnă operatorul intermediar - altă entitate de pe lanţ decât primul şi ultimul operator, care, conform contractului, îşi asumă transportul bunurilor. Pentru această situaţie se consideră că tranzacţia către operatorul intracomunitare va fi tranzacţia care va beneficia de scutirea de TVA.
