Companii

Conferinţa ZF România irigabilă, Brăila. Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare ar trebui să devină o societate comercială, care să fie listată pe piaţa de capital pentru a face investiţii rapid, iar fermierul ar trebui să plătească apa pentru eficienţă

Conferinţa ZF România irigabilă, Brăila. Agenţia...

Autor: Florentina Niţu

08.09.2022, 09:30 166

Ziarul Financiar şi Banca Transilvania îşi propun să organizeze o serie de conferinţe în zonele agricole puternice, la nivel regional, la care să pună pe masa discuţiilor subiectele la zi din agrobusiness, unul dintre ele fiind irigaţiile.

Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, care administrează infrastructura principală de irigaţii a României, ar trebui să devină o societate comercială, care să fie listată pe piaţa de capital pentru a face investiţii rapid, fără să aştepte fonduri guverna­mentale sau europene.

Astfel, lucrările de reabilitare sau de îmbunătăţiri s-ar face într-un timp mai scurt şi ar conduce la creşterea suprafeţei irigabile şi a randamentului din fermă, iar fermierul ar trebui să plătească apa dacă îşi doreşte eficienţă, a fost una dintre concluziile conferinţei România irigabilă, organizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu Banca Transilvania la Brăila.

Ziarul Financiar şi Banca Transilvania îşi propun să organizeze o serie de conferinţe în zonele agricole puternice, la nivel regional, la care să pună pe masa discuţiilor subiectele la zi din agrobusiness, unul dintre ele fiind irigaţiile. Oraşul Brăila este prima destinaţie pentru acest proiect pilot şi aproximativ 100 de fermieri au participat la eveniment.

„Cea mai mare problemă pentru care nu avem irigaţii este faptul că avem o Agenţie Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, care funcţionează ca o agenţie guvernamentală şi nu este o companie pe modelul Transgaz, Transelectrica, care să fie listată la bursă şi toţi investitorii interesaţi să bage bani în acţiuni. Astfel, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, la sfârşitul exerciţiului financiar, să-şi poată acoperi costurile cu forţa de muncă, cu energia, cu dobânzile la credite şi la urmă, după ce a investit, să vândă apa. Compania respectivă va avea interesul să investească, iar fermierul să-şi ducă apa în câmp. (...) Finalitatea ar fi un produs, iar capitalismul ne-a învăţat că dacă avem un produs îl putem vinde, dar noi astăzi dăm apa gratis“, a spus Niculae Şerban, preşedinte al Consiliului de Administraţie al Grup Şerban Holding, care exploatează circa 13.000 de hectare în judeţele Bacău şi Vaslui.

Şerban consideră că ANIF trebuie să fie ca Transgaz şi Transelectrica pentru a le putea oferi fermierilor din România o viteză de dezvoltare mult mai mare prin accesul la apă, pentru că o companie listată pe piaţa de capital se va mişca „incredibil de repede“ în ceea ce priveşte investiţiile în reabilitarea infrastructurii în comparaţie cu o agenţie care aşteaptă bani de la bugetul de stat.

„Statul ar trebui să fie jucătorul capitalist cel mai responsabil dintre toţi jucătorii din capitalism, adică să folosească principiile de eficienţă a utilizării banilor, dar să aibă o strategie de distribuţie a beneficiilor, care să fie în favoarea tuturor. Valoarea unui astfel de demers, în care să fie implicaţi specialişti, că ar privi sistemic problema, nu individual cum o privim noi, este foarte importantă. O astfel de companie ar putea să ridice nivelul întregii ramuri“, a afirmat Tiberiu Moisă, directo­rul general adjunct al Băncii Transilvania.

Ministerul Agriculturii a promis că va investi 1,5 miliarde de euro în reabilitarea infrastructurii principale de irigaţii începând de anul viitor până în 2027 din surse guvernamentale.

De asemenea, vor fi investiţi 400 de milioane de euro în infrastructura secundară de irigaţii, administrată de Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI).

„Este o soluţie extraordinară ca ANIF să se transforme dintr-o agenţie într-o societate comercială, numai că, deocamdată, nu toţi fermierii ştiu avantajele pe care le au în urma irigării suprafeţei cultivate cu cereale şi au memoria scurtă, mai ales dacă după un an secetos vine unul ploios. Haideţi să-i învăţăm pe fermieri despre apă şi avantajele irigaţiilor şi apoi să le cerem şi bani“, a spus Theodor Ichim, proprietarul companiei Unigrains Trading, care cultivă peste 2.000 de hectare cu cereale în judeţul Constanţa, prezent în cadrul aceluiaşi eveniment.

Mai mult, şeful Unigrains Trading a subliniat că statul trebuie să menţină cel puţin o perioadă subvenţionarea apei, pentru că „dacă de mâine vindeţi apă fermierilor, ei nu o să irige“, deoarece mai întâi trebuie să se doteze cu echipamente pentru irigaţii, să înveţe să irige şi să-şi mărească producţiile, iar apoi vor fi dispuşi să plătească apa. 

În data de 31 august, Ministerul Agriculturii a anunţat că plăteşte până la 50% din suma aferentă cheltuielilor pentru consumul de energie electrică pentru irigaţii până la finalul sezonului de irigaţii, reglementează procedura pentru decon­tarea cotei de până la 50%, pentru funcţio­narea sistemelor de irigaţii locale, şi dă o derogare pentru decontarea cotei aferentă cheltuielilor pentru consumul de energie electrică pentru irigaţii aferent anului 2022.

Reprezentantul Grup Şerban Holding a mai menţionat că în Israel şi în California, ţări care au o problemă cu apa, aceasta se vinde, iar România, care are probleme nu cu apa, ci cu păstrarea ei, ar trebui să investească în această direcţie şi susţine că „dacă abordăm într-un mod capitalist situaţia şi fermierii înţeleg că trebuie să plătească apa şi vor găsi bani în fermă pentru că producţiile obţinute de pe suprafeţele irigate sunt mult mai mari decât de pe cele neirigate“.

„Nu am văzut niciodată ca ANIF să umple canalele de irigaţii în primăvară când e apă, pentru că atunci face reparaţii. Trebuie să gândim mai mult, să fim inventivi, să facem irigaţii din amonte în aval, să luăm apă şi din râuri nu doar din Dunăre, să facem bazine de acumulare nu doar în câmp“, a completat Theodor Ichim.

Astfel, Şerban vede necesitatea ca ANIF să devină o societate comercială şi să vândă apa, iar fermierii să primească o subvenţie de la stat să investească în echipamentele necesare pentru irigaţii şi să fie echitabili în piaţă. „Noi astăzi avem sistemul de irigaţii administrat de ANIF, primim apă la care este plătit 50% din costul energiei, nu plătim amortizare, nu plătim angajaţii ANIF, mai luăm şi bani prin OUAI pentru dezvoltare şi atunci cum sunt eu faţă de cel care nu a primit nimic (în multe judeţe din ţară nu există deloc infrastructură pentru irigaţii – n. red.)?“

Totuşi, Vasile Dogărescu, proprietarul Eldomir, care cultivă 2.000 de hectare în judeţul Brăila, irigate în totalitate, susţine că nu este sustenabil din punct de vedere economic să ridicăm apa decât până la 70 de metri înălţime, iar în unele zone din ţară este necesară ridicarea sa până la 200 de metri, care presupune costuri mai mari, astfel că fermierii nu vor mai iriga dacă apa va fi pe bani.

„Acum irigă toată lumea prin toate canalele şi toate treptele, pentru că apa este gratis. În momentul în care vine o societate comercială şi va spune că fermierii nu mai primesc apă gratis de la stat, ci trebuie să dea bani unei companii, eu cred că nu vor mai iriga decât cei care sunt în primele trei trepte de pompare. De ce? Pentru că nu este sustenabil şi acum cu creşterile de preţ la energie şi cheltuielile noastre din staţiile de pompare, vom vedea dacă se va irigă mai mult“, a întărit Dogărescu.

Fermierul a adăugat că încă de la începutul anilor 2000, când Banca Mondială a stabilit că împrumută României 100 de milioane de dolari pentru investiţii în infrastructura de irigaţii, a făcut un studiu de fezabiliate care arăta că este sustenabil din punct de vedere economic să ridici apa doar până la 70 de metri înălţime. Acest lucru a venit în contextul în care România voia să folosească în principal apa din Dunăre, ceea ce însemna să o aducă din aval în amonte până la 200 de metri înălţime. „S-a implementat acest proiect până la urmă aşa cum au dorit autorităţile noastre, dar după ce apa trecea de treapta a treia, nu mai iriga nimeni pentru că costurile în Ianca (jud. Brăila – n. red.), la acea vreme, ajungeau la 1.000 – 1.100 de lei pentru 1.000 de metri cubi de apă. Acum cred că ar fi triple.“

Nicolae Şerban crede că preţul apei poate fi mediu pentru toate treptele de pompare, dacă aşa se va agrea, şi preţul energiei poate fi, la fel, unul mediu. „Noi trebuie să fim eficienţi şi să nu aruncăm cu banii în stele. În România, dacă produci pe o suprafaţă irigată 15 tone de porumb per hectar, eşti eficient, ai bani şi să plăteşti apa, îţi rămâne EBITDA şi eşti competitiv în piaţă“, a mai spus antreprenorul.

„De opt luni de când sunt în guvern mi-am dat seama că dacă actuala coaliţie îşi doreşte să facă ceva, poate să facă foarte uşor. ANIF, fiind o agenţie strategică pentru România, dacă noi decidem la Ministerul Agriculturii că trebuie să devină o companie, după consultări putem înainta propnerea către guvern“, a precizat Sorin Moise, secretar de stat în cadrul Ministe­rului Agriculturii, ca răspuns la posibilitatea materializării acestui demers.

 

Tiberiu Moisă, director general adjunct, Banca Transilvania

Anul 2021 a fost un an grozav pentru agricultură şi a venit după un 2020 cu secetă. Acest an, 2021, a stabilit şi a confirmat un an incredibil de mare potenţial agricol al României. A fost un an în care şi volumele şi preţurile au fost mai mari şi arătau nişte sume care spuneau că agricultura din România nu este o poveste despre subzistenţă, ci o poveste care poate să se dezvolte.

Agricultura este un sector care utilizează bani şi este interesat de costul banilor, de costul creditelor, pentru că aceasta este povestea în agricultură şi aşa va fi în următorii 20 de ani. (...) Costul banilor astăzi este o problemă, pentru că suntem într-o situaţie care pare dezechilibrată şi care a venit în urma unei situaţii la fel de dezechilibrate şi anume un şir de ani cu dobânzi foarte mici, cu costuri care să nu deranjeze, ci marginale.

 

Sorin Moise, secretar de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Programul Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigaţii va continua şi suma investiă a fost mărită în acest an de la 1 miliard de euro la 1,5 miliarde de euro, iar perioada de implementare este până în 2027. Pentru infrastructura secundară de irigaţii există sume alocate din viitorul Plan Naţional Strategic (PNS). Discutăm de un buget de 400 de milioane de euro, iar alocarea per proiect va fi mărită faţă de fostul exerciţiu de la 1 milion de euro la 1,5 milioane de euro, pentru că a crescut costul materialelor de construcţii, şi finanţarea va fi de 100%. Tot în viitorul PNS vom finanţa sistemele locale de irigaţii, iar beneficiari pot fi societăţi comerciale şi finanţarea noastră este de până la 65% din proiect.

 

Gabriel Stanciu, preşedinte, Cooperativa Agricolă Braicoop

În urma anului 2020, am constatat că este necesar să irigăm şi am început să cercetăm. Am descoperit un sistem de irigat prin picurare, care se pretează la cultura mare (de cereale – n. red.), folosit preponderent pentru legumicultură.

Am constat creşteri de producţie între 2 şi 4 tone/hectar în favoarea irigatului prin picurare faţă de irigatul cu tamburi, pivoţi sau liniar.

 

Theodor Ichim, proprietar, Unigrains Trading

Dacă România ar iriga terenurile pe care le are, nu doar că ar asigura independenţa alimentară a Europei, dar ar merge mai departe, către producerea de culturi proteice. Europa importă 80% din culturile proteice, de aceea avem şi măsuri de susţinere pentru culturile cum sunt lucerna, soia, mazărea, năutul. Din păcate, soia este o cultură iubitoare şi consumatoare de apă şi cu o perioadă de vegetaţie târzie, exact când se instalează seceta în România.

 

Nicolae Şerban, preşedintele Consiliului de Administraţie, Grup Şerban Holding

Astăzi, cea mai mare problemă pe care o avem este costul levierului, adică banul de la bancă, pentru că toate creditele cu ROBOR de 7-8% sunt un dezastru în planul pe termen lung, chiar mai mare decât seceta. La secetă ne aşteptam, dar dobânda la împrumuturile în lei este foarte mare şi statul sprijină prin garanţii împrumuturile în lei şi ne aruncă în braţele economiei şi ale băncilor care ne forţează să funcţionăm inegal faţă de concurenţii din UE. Ar fi foarte bine să se găsească o soluţie pentru costul mare al leului.

 

Vasile Dogărescu, proprietar, Eldomir

Exploatăm 2.000 de hectare şi toată suprafaţa este irigată. Irigatul te ajută să visezi şi după ce visezi să-ţi îndeplineşti visul, însă în spate este o muncă mare. (...) Am fost în Spania, Portugalia, SUA şi Mexic şi în niciun stat nu am găsit o infrastructură de irigaţii cum este cea din România, adică să iei apa din Dunăre şi să o urci până la peste 200 de metri înălţime, pentru că acest lucru înseamnă costuri imense.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Bankers Summit'24