„Diferenţele de preţ la raft sunt date de diferenţele semnificative între preţurile de achiziţie (preţurile de la producător – n.red). Mega Image nu aplică taxe de raft.“
Retailerul olandezo-belgian Mega Image, prezent pe piaţa din România cu o reţea de circa 900 de supermarketuri şi magazine de proximitate, spune că diferenţele de preţ la raft între un produs marcă privată şi unul de brand – diferenţe ce pot chiar depăşi 50% - sunt date, în bună parte, de preţurile de achiziţie. Mai exact, contează cu cât îşi vinde un producător bunul către retailer şi cu cât negociază lanţul de magazine să cumpere – chiar şi de la aceeaşi companie – un articol similar, doar că marcă privată.
„Preţul la raft din magazinele Mega Image este influenţat de o serie de factori, dar ponderea cea mai mare este dată de preţul de achiziţie al produselor, aşa cum acesta este negociat de Mega Image cu fiecare furnizor în parte“, spun oficialii companiei.
Afirmaţiile vin la circa o săptămână după ce ZF a scris că preţul unui litru de lapte sub brandul Napolact, cu 3,5% grăsime, produs de FrieslandCampina România, costa 8,54 lei în data de 11 septembrie, într-un magazin al reţelei Mega Image din zona Dristor. În acelaşi magazin, în aceeaşi zi, preţul unui litru de lapte Mega, marca proprie a retailerului Mega Image, cu 3,5% grăsime, produs tot de FrieslandCampina România, era de 5,49 lei. Preţul laptelui ambalat sub brandul Napolact este astfel cu 55% mai mare decât cel ambalat ca Mega.
ZF a întrebat atunci ambele părţi cum explică diferenţa, însă oficialii retailerului nu au răspuns până acum.
Preţul de achiziţie este dat, la rândul său, de preţul de listă comunicat de fiecare furnizor, la care se aplică eventuale reduceri comerciale pe care Mega Image le negociază cu aceşti parteneri, explică în continuare reprezentanţii reţelei de magazine.
„Preţurile de listă sunt stabilite în mod independent şi liber de către fiecare furnizor Mega Image în parte şi reflectă (probabil) costul de producţie, calitatea produselor, strategia de business, precum şi nivelul de poziţionare dorit pentru fiecare brand în parte.“
„Suplimentar, pentru a obţine cele mai bune şi cele mai competitive preţuri, Mega Image negociază cu furnizorii săi cele mai avantajoase condiţii comerciale şi reduceri faţă de preţurile de listă, preţurile la raft fiind direct influenţate de preţul de achiziţie al fiecărui produs în parte.“
„Avem obligaţii legale, cât şi contractuale de confidenţialitate, ceea ce limitează de cele mai multe ori informaţiile pe care le putem comunica solicitărilor dvs“, explică ei acum.
Totuşi, reprezentanţii FrieslandCampina au spus atunci „cele două produse nu sunt comparabile; costurile unui brand sunt diferite de cele ale unei mărci proprii. Preţul la raft al brandului Napolact include atât condiţiile comerciale cu retailerul, cât şi promisiunea de valoare a brandului către consumatori, costuri pe care marca proprie nu le are“.
ZF a scris atunci că practic, compania zice că în preţul litrului de lapte sunt incluse atât taxele de raft sau discounturile acordate marilor lanţuri, cât şi bugetele de marketing.
Reprezentanţii Mega Image spun că nu există taxe la raft, ele fiind ilegale.
„Mega Image acordă o importanţă deosebită conformării cu toate cerinţele legale aplicabile activităţii sale şi în special conformării cu regulile de concurenţă, stabilind în mod legal şi independent preţul de comercializare pentru produsele care se regăsesc în rafturile magazinelor Mega Image. În conformitate cu legislaţia în vigoare, nu există şi nici nu se aplică în relaţia cu furnizorii „taxe la raft“. Mega Image nu aplică taxe de raft, această practică nefiind în linie cu prevederile legislaţiei în vigoare.“
Taxele la raft, ilegale
Taxele de raft, care acum nu mai sunt legale, aduceau acum mai bine de un deceniu 7% din încasările marilor reţele, conform unor datele de la Consiliul Concurenţei. În prezent, retailerii nu aplică taxe producătorilor pe care îi au în magazine, însă ei câştigă din diferenţele de preţ – din reducerile – pe care le negociază faţă de preţul de listă. Discounturile sunt negociate în funcţie şi de forţa brandului, de tipul de produs şi de vizibilitatea pe care un producător o doreşte.
