Deşi ne-am obişnuit în ultimul an ca veştile fiscale să vizeze amânări la plată, scutiri şi chiar amnistii, nu ar trebui să ne surprindă intenţia guvernului, asumată în documentul cu obiectivele din cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), transmis Comisiei Europene, de a elimina lacunele şi distorsiunile din Codul fiscal pentru a identifica zone din care să obţină venituri bugetare.
Obiectivele de politică fiscală bugetară ale guvernului decurg din două mari necesităţi: pe de o parte de a realiza consolidarea fiscală, implicit de a spori încasările bugetare, iar pe de altă parte de a regla cadrul fiscal, afectat în ultimii ani de numeroase derogări care au subminat stabilitatea şi transparenţa acestuia şi au condus la o colectare a taxelor de la o bază tot mai restrânsă de contribuabili.
Diversele exceptări din ultimii ani fie că a fost vorba de impozitul pe profit, pe venit, de contribuţii sociale ori TVA au fost acordate în general ad hoc, fără analize de impact pe termen mediu şi lung, nu numai asupra bugetului, ci şi a economiei în ansamblu. De analize post implementarea legislaţiei, desigur, nici nu s-a mai pus problema. Or, ar trebui să avem aceeaşi măsură când judecăm politicile fiscale, şi atunci când sunt introduse majorări sau taxe noi, dar şi atunci când sunt eliminate sau diminuate.
Prin urmare, orice discuţie despre schimbarea legislaţiei fiscale ar trebui să aibă loc pe principiile echităţii, transparenţei şi predictibilităţii. Conform obiectivelor din PNRR în domeniul fiscal, apărute public, guvernul are în vedere: o analiză amplă a sistemului fiscal pentru a identifica distorsiuni şi zone din care statul să obţină venituri, mai ales în ce priveşte impozitul pe profit, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale, îngheţarea numărului de bunuri şi servicii la care statul percepe cote reduse de TVA (de 9%) sau cote foarte reduse de TVA (5%), retragerea graduală a stimulentelor fiscale excesive, mai ales în ce priveşte impozitul pe profit, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale, revizuirea principiilor impozitării proprietăţilor, în principal în ce priveşte regimurile diferite de impozitare în funcţie de natura proprietarului, persoană fizică sau persoană juridică.
Aceste intenţii de modificare a Codului fiscal sunt dublate de alte obiective în domeniul administrării fiscale care ar urma să contribuie, printr-un proces masiv de digitalizare, la creşterea colectării.
Chiar dacă guvernul ne dă o serie de indicii cu privire la capitolele din Codul fiscal care se află în analiză pentru eliminarea distorsiunilor şi lacunelor, este greu de anticipat care dintre cele aflate în legislaţie vor dispărea pentru că aşteptarea este ca deciziile să fie fundamentate pe evaluarea impactului pe care actualele prevederi le au atât pentru buget, cât şi pentru domeniile sau categoriile de contribuabili cărora li se adresează. Doar punând în balanţă costurile şi beneficiile se va putea ajunge la concluzii pertinente şi acceptate de mediul de afaceri şi de cetăţeni.
Uitându-ne, în particular, la cele patru capitole menţionate: impozitul pe venit, cel pe profit, contribuţii sociale şi TVA, remarcăm că în ultimii ani au fost intens modificate.
În primul rând, s-a renunţat la cota unică prin diminuarea ratei de impozit pe venit la 10% şi introducerea unor rate diferite (cum ar fi de 5% la dividende sau 3% la transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal), în timp ce la contribuţiile sociale au fost perpetuate excepţiile de la plată şi, totodată, au fost adăugate unele noi.
De scutirea de la impozitul pe venit beneficiază salariaţii din IT, cercetare-dezvoltare şi inovare, HoReCA şi construcţii. Aşa cum arătam anterior, este nevoie de o evaluare temeinică a efectului acestor facilităţi în ansamblu, atât din perspectiva bugetului, cât şi a contribuţiei lor la PIB, înainte de a fi luată orice decizie. De exemplu, ponderea sectorului IT în PIB a urcat de la 4,4% în 2010 la 7% în 2020, în timp ce pentru domeniul cercetare-dezvoltare, România alocă în jur de 0,5% din PIB, conform Eurostat, de 4 ori mai puţin decât media statelor membre. Având în vedere că viitorul economiei depinde de capacitatea de a crea produse şi servicii cu valoare mare, facilităţile fiscale ar avea rolul de a sprijini companiile care vor să dezvolte aceste activităţi. Pe lângă scutirea de impozit pe venit, în Codul fiscal există alte facilităţi fiscale (deducerea suplimentară a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare la calculul impozitului pe profit şi scutirea integrală de la plata impozitului pe profit pe o perioadă de zece ani pentru companiile care desfăşoară exclusiv activităţi de cercetare-dezvoltare) care ar putea impulsiona activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare, dar care nu au putut fi puse în aplicare pentru că lipseşte legislaţia secundară.
În ceea ce priveşte impozitarea companiilor, observăm că impozitul pe profit a ajuns să fie datorat, conform datelor ANAF din 2020, de circa 118 mii de persoane juridice, faţă de 200 mii în 2016, de exemplu. În schimb, numărul microîntreprinderilor a explodat, de la 500 mii în urmă cu cinci ani în urmă, la aproximativ 800 de mii în prezent. Dacă ne gândim că în 2013 plafonul pentru microintreprinderi era de 65.000 euro, iar în 2017 urcase la 1 milion de euro, este evident cum s-a ajuns aici. Într-adevăr, un sistem simplu şi puţin împovărător este de dorit pentru categoria firmelor mici, însă pare că pe parcurs scopul iniţial a fost deturnat.
În acelaşi timp, acest impozit a mai produs o situaţie neprevăzută atunci când s-a introdus impozitul specific - de asemenea luat în considerare pentru firmele mici din Horeca. Majorarea pragului pentru micro a făcut ca cele mai multe societăţi din Horeca să intre în categoria plătitorilor de impozit pe veniturile micro, în timp ce impozitul specific a rămas pentru marile hoteluri şi restaurante. Pe scurt, actualele derogări, excepţii la capitolele impozit pe venit, contribuţii şi impozit pe profit sunt:
Impozitul pe profit
♦ Există două excepţii: impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi impozitul specific pentru Horeca
♦ Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor este datorat de persoanele juridice care au venituri anuale totale de până la un milion de euro echivalent în lei. Cotele de impozit sunt de 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulţi salariaţi şi 3% pentru cele care nu au salariati.
♦ Impozitul specific este aplicabil în sectorul Horeca, formulele de calcul fiind stabilite pe criterii diferite în funcţie de codul CAEN al societăţii. De menţionat, că în contextul pandemiei, sectorul Horeca beneficiază temporar de scutire de impozit specific.
Impozitul pe venit
♦ Se aplică scutire de impozitul pe venit de 10% pentru salariaţii din domeniile IT, cercetare-dezvoltare şi inovare, HoReCA şi construcţii.
♦ Pentru drepturile de autor şi veniturile din chirii, impozitul pe venit de 10% se aplică după deducerea unei cote forfetare de cheltuieli de 40%.
♦ Impozitul pe venit este de 5% pentru veniturile din dividende, 3% pentru venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal (impozitarea survenind doar peste plafonul neimpozabil de 450.000 lei), cote progresive de impozitare care pornesc de la 1% pentru veniturile din jocuri de noroc.
Contribuţiile sociale
♦ Salariaţii din sectorul construcţiilor beneficiază de scutire pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi o reducere a contribuţiei de asigurări sociale (pensie) până la 21,25%.
♦ Pentru veniturile din activităţile independente, drepturi de proprietate intelectuală, chirii, investiţii, activităţi agricole, alte surse, contribuţiile sociale se aplică plafonat, respectiv la o bază care nu depăşeşte plafonul anual de 12 salarii minime brute pe ţară.
♦ În cazul drepturilor de autor se acordă scutire de la contribuţiile de asigurări sociale şi de sănătate dacă persoanele care le realizează sunt şi salariate.
În cazul TVA au fost adoptate reduceri în mai multe etape şi pentru diverse produse şi servicii. Prima diminuare de impact a avut loc la jumătatea anului 2015 pentru produsele din pâine şi panificaţie, iar a doua măsură a fost scăderea cotei standard de la 24% la 20%, de la 1 ianuarie 2016. Tendinţa însă a continuat, cu scăderea cotei standard cu un alt punct procentual de la 1 ianuarie 2017, precum şi cu aplicarea de cote reduse pentru alte categorii de bunuri şi servicii. În acest interval, ponderea încasărilor din TVA în PIB a coborât, de la 8% din PIB în 2015 până la 6,2-6,5% în 2017, 2018, 2019. România a continuat să ocupe în aceşti ani primul loc în UE în clasamentul privind deficitul de încasare a TVA, cu 35-36%, însemnând că peste o treime dintre veniturile care ar fi trebuit să fie colectate din TVA nu ajung în buget.
Per total buget veniturile fiscale (deci fără contribuţiile de asigurări) se situează la circa 26% din PIB faţă de o medie europeană de 40% din PIB. Decalajul provenit din evaziune, fraudă, dar şi din colectarea deficitară pentru că ANAF are sisteme tehnice, dar şi proceduri neadaptate erei digitale si asta se reflectă în nivelul serviciilor publice oferite.
În concluzie, obiectivele PNRR necesită o monitorizare atentă pentru a urmări transpunerea practică, mai exact cum vor fi evaluate actualele prevederi, cum va fi măsurat impactul astfel încât să depăşim arbitrariul, modificările ”peste noapte” şi să obţinem un cadrul fiscal mai echitabil şi mai predictibil pentru toţi plătitorii.
Material redactat de Daniel Anghel, Partener, Liderul serviciilor fiscale şi juridice PwC România.
