Înainte de ’89, de pe porţile fabricii Industria Optică Română (IORB), controlată de statul român, prin Ministerul Economiei, ieşeau mii de angajaţi, ca la o „manifestaţie de 1 Mai“, fabrica fiind la acea vreme un simbol al industriei optice române.
Acum însă, când ceasul indică ora 15, de pe poarta fabricii se văd ieşind doar câteva zeci de angajaţi, lăsând în urmă clădirile dărăpănate, cu geamuri sparte, pereţi scorojiţi, împrejmuite pe alocuri de un gard de sârmă ghimpată. „Înainte de Revoluţie, vedeai ieşind mii de angajaţi de pe porţile fabricii, se vorbea de 7.800 de salariaţi, aveai senzaţia că asişti la o manifestaţie de 1 Mai. Era cunoscut faptul că lucrau cu cea mai bună sticlă din Europa, cu Carl Zeiss, produceau nu doar pentru armata română, ci şi pentru trupele americane staţionate în Europa. Acum, abia mai vezi oameni intrând pe poarta principală. A decăzut enorm. Mă mir că încă mai rezistă“, spune Florin, un pensionar de 80 de ani, care locuieşte într-un bloc chiar pe aleea din faţa fabricii şi care a asistat de-a lungul vremii la toate schimbările prin care a trecut fabrica.
Fabrica IOR era un simbol, care a dat de altfel şi numele străzii pe care se afla, aleea IOR (în prezent strada Bucovina), dar şi numele parcului din Titan (actualul Alexandru Ioan Cuza, cunoscut însă tot ca parcul IOR). „Sper să apucăm să ieşim la pensie de aici, mai avem câţiva ani, doar să mai avem de muncă“, spune o angajată a fabricii.
La o plimbare prin parcul Gheorghe Pătraşcu, un parc mai mic, de lângă fabrica IOR, se observă un contrast izbitor între starea degradată a clădirilor fabricii şi vilele luxoase apărute, ce acoperă mai mult de jumătate din faţa acestor clădiri, în care se produceau echipamente optice pentru Europa.
La pas, dacă înconjori tot terenul IOR, apar alte câteva clădiri, ce par abandonate, având în vederea starea lor de degradare. Doar în faţa porţii, unde găseşti lipit pe geam un program al fabricii IOR şi vezi parcarea în care îşi lasă angajaţii maşinile, realizezi că de fapt aici nu este un loc cu totul abandonat. Curtea din faţa porţii este ceva mai bine întreţinută, nu se văd buruieni ca în restul complexului. „Industria optică este un domeniu care ar fi putut să fie o forţă în momentul de faţă, IOR şi-a pierdut piaţa pe care o avea înainte de ’89, nu a reuşit să îşi găsească clienţi, nu a reuşit să găsească formula cu care să se adapteze la noile condiţii din piaţă. Este şi un simbol al decăderii industriei de apărare de după Revoluţie“, este de părere analistul economic Aurelian Dochia.
Ce se va întâmpla cu aceste clădiri, cu terenul pe care se află şi care este strategia pentru dezvoltarea fabricii? „Vă comunicăm că datele solicitate nu intră în categoria informaţiilor de interes public, prevăzute la art.5, al 1, din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Societatea noastră face parte din industria de apărare iar pentru informaţii referitoare la activitatea, portofoliul de clienţi, vă puteţi adresa Departamentului Industria de Apărare din cadrul Ministerului Economiei“, se arată în răspunsul transmis către ZF de către oficialii IOR. Reprezentanţii Ministerului Economiei nu au răspuns la solicitarea ZF până la închiderea ediţiei.
Fabrica Industria Optică Română, înfiinţată în 1936, este descrisă pe propriul site ca singura companie cu tradiţie în proiectarea şi realizarea de aparatură optomecanică, care produce în prezent echipamente optice militare. „De peste 70 de ani suntem specialişti în prelucrarea sticlei optice iar scopul nostru este să realizăm aparate optomecanice de calitate“, se precizează pe site.
Tot pe site apare şi un istoric al fabricii ce arată că în 1941, IOR era militarizată, adică începea să producă produse pentru armată, precum binocluri, lunete, telemetre, urmând ca în 1949 să producă primele lentile de ochelari iar în 1951 să realizeze chiar primul miscroscop didactic, în timp ce 1954 producea primul aparat foto iar după 1959 s-a concentrat pe produse pentru oftalmologie dar şi pe aparatura de proiecţie cinematografică. În 1960, IOR produce primul microscop de laborator binocular iar apoi obiective foto, colaborând cu firme precum Fog sau Pentacon, iar mai apoi cu Leitz, Carl Zeiss sau Schneider. Dupa anii 1980, fabrica se concentrează pe optoelectronică, laser, metrologie, termoviziune cu aplicaţii diverse, se mai arată pe site-ul companiei.
În prezent, aici se produc echipamente militare (aparate ochire observare pentru infanterie, artilerie şi pentru blindate) dar şi lunete de vânătoare, binocluri şi lentile de ochelari.
IOR are ca acţionar majoritar statul prin Ministerul Economiei, care deţine 86,69% din capital. Restul acţiunilor sunt tranzacţionate pe piaţa de capital. Acţiunile IOR sunt listate pe sistemul alternativ de tranzacţionare al bursei, fiind puţin lichide. În martie, consiliul de administraţie l-a revocat pe Eugen Nicolescu din funcţia de director general şi l-a numit pe Dan Marius Istodor pe această poziţie pe o perioadă de şase luni, arată un raport de pe bursă. La final de martie, acţionarii au aprobat extinderea plafonului de creditare de la Piraues Bank pentru investiţii cu 250.000 de euro, cu menţinerea ipotecării actuale. Finanţarea va fi utilizată pentru achiziţionarea unor utilaje moderne cu scopul eficientizării producţiei şi înlocuirii actualelor echipamente care au o vechime de 30 de ani. Tehnologia învechită a făcut ca în 2015 compania să nu poată executa la timp o comandă de 3,5 mil. lei pentru Sistemul Naţional de Apărare.
Rezultatele financiare pe anul trecut nu sunt publice, însă un raport al fabricii arată o cifră de afaceri de circa 7 milioane de lei în primul semestru al anului trecut. În 2014, IOR a finalizat cu o cifră de afaceri de 12,6 milioane de lei şi un profit net de 7.100 de lei, la 332 de angajaţi, arată datele de la Ministerul de Finanţe.
Producătorul de aparatură optică IOR SA (IORB) şi-a prognozat pentru acest an venituri totale de 23,6 mil. lei (5,4 milioane de euro), în creştere cu 1,24% faţă de cele înregistrate anul trecut. Compania intenţionează ca în 2016 să îşi majoreze veniturile din vânzarea produselor proprii cu 32%, la 16,3 milioane lei. Capitalizarea bursieră a companiei se ridica la 30 de milioane de lei pe 20 aprilie 2016.
