Investitorii din piaţa locală de fuziuni şi achiziţii şi alte 15 ţări din Europa adoptă într-o tranzacţie mecanisme de determinare a preţului de achiziţie, care permit ajustarea acestuia pe baza parametrilor financiari la data finalizării tranzacţiei, mecanism de tipul closing accounts - metoda fluxurilor de numerar actualizate, indică un studiu realizat de reţeaua Deloitte Legal.
Potrivit acestuia, 44% din tranzacţiile din Europa Centrală au fost bazate pe mecanismul de tip closing accounts pentru determinarea preţului de achiziţie în cadrul tranzacţiilor de fuziuni şi achiziţii (M&A), opţiune preferată, de asemenea, de România, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Republica Cehă şi Kosovo.
Opţiunea pentru un preţ fix (mecanism de tipul locked box), preferată de vânzători şi care în mod obişnuit se bazează pe cele mai recente situaţii financiare auditate, este a doua alegere la nivel regional (33 %), dar este predominantă în ţări precum Austria, Croaţia, Lituania şi Serbia.
„Merită menţionată tendinţa în creştere în rândul actorilor de pe piaţa de M&A pentru folosirea mecanismelor hibride de stabilire a preţului, care includ atât elemente specifice mecanismului bazat pe un preţ fix, cât şi ale celui de tip closing accounts. La nivelul Europei Centrale, aceste mecanisme hibride reprezintă o pondere de 23% din tranzacţiile analizate,” spune Georgiana Singurel, Partener la Reff & Asociaţii Î Deloitte Legal şi lider al practicii de drept comercial, societar şi de fuziuni şi achiziţii.
În ceea ce priveşte securizarea preţului de achiziţie, studiul arată că, în contextul COVID-19, schemele de plată defalcată a preţului au fost utilizate pe o scară mai largă, ca metodă de atenuare a riscului pe plan financiar.
Plata unei părţi din preţul convenit - de obicei 10% din preţul de achiziţie - după data finalizării (mecanism de tip hold-back) a fost folosită în 30% din tranzacţiile încheiate la nivelul Europei Centrale, în timp ce conturi de tip escrow au fost folosite în 29% din tranzacţii.
Clauze referitoare la evenimente semnificative care ar putea determina cumpărătorul să se retragă din tranzacţiile deja semnate, dar care nu au fost încă finalizate, ori să solicite garanţii suplimentare (schimbare negativă materială - MAC), au fost folosite în 63% din tranzacţiile de M&A din regiunea Europei Centrale.
Procentul este uşor mai ridicat pentru România, în condiţiile în care 70% din tranzacţii au inclus astfel de clauze. Aceste procente indică un grad ridicat de îngrijorare din partea părţilor privind posibilitatea ca tranzacţiile să nu ajungă în etapa de finalizare.
„Ponderea tranzacţiilor care au inclus clauze de schimbare negativă materială a rămas constantă în ultimii doi ani, ceea ce arată că abordarea cumpărătorilor şi a vânzătorilor nu a fost influenţată de pandemie. Studiul arată, de asemenea, că actorii de pe piaţa de M&A din ţările mai dezvoltate din punct de vedere economic dau dovadă de un grad mai ridicat de încredere. De exemplu, în Austria, clauzele de tip MAC au fost utilizate în 33% din tranzacţii, în Polonia, în 50% din tranzacţii, în Republica Cehă, în 52% dintre acestea,” adaugă Georgiana Singurel.
În ceea ce priveşte legea aplicabilă, 84% din contractele de vânzare-cumpărare analizate au fost supuse legislaţiei ţării în care se află societatea-ţintă sau una dintre părţi. În situaţia în care toate părţile implicate sunt din jurisdicţii diferite, cea mai recentă tendinţă este de a alege legea engleză (6% din tranzacţiile incluse în studiu). „Preferinţa pentru folosirea legii locale este vizibilă şi pe piaţa de M&A din România,” a adăugat Georgiana Singurel.
O dilemă clasică în tranzacţiile de tip M&A o reprezintă alegerea între arbitraj şi instanţele judecătoreşti pentru soluţionarea potenţialelor litigii. Studiul relevă faptul că părţile au ales arbitrajul în 49% din tranzacţiile analizate, iar instanţele de drept comun în 51% dintre acestea. România are un raport echilibrat de 50% arbitraj şi 50% instanţe de drept comun.
