Anul trecut s-au mai montat aproximativ 10 turbine eoliene, valoarea investiţiilor finalizate în 2015 fiind cea mai bună dovadă a îngheţului care a cuprins un domeniu care în criză a avut o creştere remarcabilă.
Potrivit datelor publicate de Asociaţia Europeană a Energiei Eoliene (EWEA), anul trecut în România s-au mai montat 23 MW în proiecte eoliene. Dacă se ia în calcul o capacitate medie pe fiecare turbină de circa 2,5 MW, rezultă că în 2015 pe plan local s-au mai ridicat 10 turbine. Spre comparaţie, în 2012, cel mai bun an pentru industria eoliană locală, au fost montaţi 923 MW, capacitate care o depăşeşte pe cea a unui reactor de la Cernavodă, echivalentul a 370 de turbine eoliene. Din 2009 şi până în prezent, energia eoliană a adus pe plan local investiţii de peste 4,5 miliarde de euro, acesta fiind unul dintre puţinele sectoare economice care au înregistrat un veritabil boom în cei mai delicaţi ani ai crizei.
Schimbările legislative de la mijlocul anului 2013 au pus capăt entuziamsului investitorilor atraşi în România printr-una din cele mai generoase scheme de suport pentru acest sector la nivel european. Astfel, guvernul a cedat la presiunea marilor consumatori de energie, care au ameninţat cu reducerea locurilor de muncă dacă facturile la energie continuă să crească, şi a decis ca o parte din sprijinul acordat proiectelor deja în funcţiune să fie amânat pentru perioada 2017-2020.
Astfel, piaţa de proiecte de producere a energiei verzi a îngheţat, mulţi dintre cei care au pariat bani pe acest domeniu fiind obligaţi să recunoască în bilanţurile contabile deprecieri semnificative de active. Spre exemplu, la finalul anului 2014 pierderile din sectorul eolian s-au ridicat la peste 2 miliarde de lei, iar oamenii din piaţă spun că anul 2015 a fost şi mai dramatic.
Cele mai mari grupuri care au pariat pe sectorul energiei regenerabile din România au fost cehii de la CEZ, italienii de la Enel şi Energias de Portugal. Toate aceste grupuri şi-au blocat investiţiile în energia verde din România. Deşi cea mai mare parte a sumelor investite a fost „exportată“ în conturile producătorilor de turbine eoliene, niciunul dintre aceştia neavând fabrici în România, un sfert din valoarea investiţiilor a rămas local, de boomul energiei verzi beneficiind categorii de afaceri precum casele de avocatură, constructorii de drumuri sau firmele de lucrări electrice.
