Compania din industria textila Argesana Pitesti si producatorul de saltele Bioflex din Sibiu sunt singurele companii de pe piata locala ale caror produse au obtinut eticheta ecologica, certificare ce poate facilita patrunderea pe pietele externe.
Pensiunile turistice din Maramures si Bucovina au insa mari sanse sa majoreze numarul eco-etichetelor cel putin la nivelul Irlandei, tara care detine unsprezece produse cu etichete ecologice, toate in turism.
In Uniunea Europeana exista in prezent 376 de companii care isi distribuie produsele cu eco-eticheta, care atesta respectarea stricta a normelor de mediu. Astfel, aceasta eticheta garanteaza ca in procesul de fabricatie al produsului respectiv nu au fost folosite sau nu au fost generate substante daunatoare mediului. Eco-etichetarea nu este o masura obligatorie, nici pentru comercializarea produselor pe plan local si nici la export, insa poate constitui un avantaj important pe termen lung in obtinerea de contracte peste granita datorita caracterului exclusivist.
"Au fost doua-trei cazuri in care clientii straini ne-au cerut expres aceasta eticheta, dar in general nici ei nu intreaba", a declarat pentru ZF Ionel Stefu, director general al Argesana, companie cu o cifra de afaceri de peste 4 mil. euro in 2005, potrivit site-ului Ministerului de Finante.
Cea mai grea etapa este pregatirea dosarului, care trebuie sa includa o serie de analize ale materiilor prime si ale produselor finite, care sa demonstreze impactul lor redus asupra mediului. Analizele trebuie efectuate in cadrul unor laboratoare specializate, costul lor depinzand de numarul de teste care trebuie facute. "Costurile legate de pregatirea dosarului, trimiterea de probe de materii prime la laboratoare sunt mai mici de 5.000 de euro", spune Stefu.
In cazul Argesana a fost nevoie de doua luni de la depunerea dosarului complet pana la aprobarea oficiala. Intregul proces insa dureaza destul de mult. "Procesul de obtinere a eco-etichetei a durat aproape un an, de la pregatirea dosarului pana la obtinerea avizului", a declarat Maria Wolf, director general al Bioflex Sibiu, companie de saltele cu vanzari anuale de peste 500.000 de euro.
In cazul fibrelor textile sau al saltelelor, testele trebuie sa evidentieze nu numai faptul ca se folosesc in procesul tehnologic substante cu impact limitat asupra mediului, dar si ca produsele nu afecteaza in niciun fel in timpul folosirii sanatatea consumatorului.
Printre cele mai stricte conditii sunt cele impuse celor care vor sa primeasca eco-eticheta pentru serviciile de cazare pentru turisti. De exemplu, 22% din energia consumata trebuie sa fie obtinuta din surse regenerabile, apa de la dus nu trebuie sa aiba un debit mai mare de 12 litri pe minut, iar toata apa reziduala trebuie tratata. "In Romania sunt multe pensiuni agro-turistice care se conformeaza la standarde inalte de respectare a normelor de mediu. Numai in Bucovina sunt 3 sau 4 astfel de pensiuni care respecta cerintele, de la epurarea apei menajere pana la limitarea consumului de energie", spune Silvian Ionescu, comisar general la Garda Nationala de Mediu.
El precizeaza ca ecoturismul este cel mai bine platit serviciu din lume. "Aproape 70% dintre turistii "de meserie", cei care fac excursii an de an, la nivel global, prefera ecoturismul", spune Ionescu.
Din cele 376 de companii europene care detin eticheta ecologica, cele mai multe, respectiv 80, sunt cele implicate in turismul ecologic. Ele sunt urmate de cele din industria textila, 65, si de producatorii de lacuri si vopsele care detin in total 56 de eco-etichete. Statul cu cele mai multe companii care au eticheta ecologica este Italia, urmata de Franta si Danemarca. Nici vecinii nostri nu s-au grabit sa adopte aceste standarde. In Cehia sunt doar doua companii care ofera produse sau servicii eco-etichetate, la fel ca si in Ungaria, iar in Polonia trei firme.
"Obtinerea acestei etichete este o chestiune de prestigiu. Cred ca avem un grad ridicat de conformare la nivelul anumitor ramuri industriale. Daca nu au eticheta ecologica este vina producatorilor pentru ca nu si-au cerut drepturile", este de parere Silvian Ionescu.
Schema de acordare a etichetei ecologice a intrat in functiune in UE in 1993, cand au fost stabilite si primele grupe de produse care pot primi aceasta recunoastere a respectarii unor reguli stricte privind impactul asupra mediului sau al consumatorului. In 2000 schema a fost revizuita substantial incluzand standardele exacte care trebuie indeplinite de un produs pentru a primi eco-eticheta.
In Romania posibilitatea de a obtine aceasta eticheta a aparut in 2002. Pana acum au fost depuse numai trei cereri, una dintre ele fiind respinsa pentru ca nu indeplinea criteriile, potrivit datelor Ministerului Mediului. Schema eco-etichetelor se adreseaza unui numar de 23 de grupe de produse, care variaza de la acomodarile turistice la materialele de curatat sau fibrele textile. Produsele care nu pot obtine aceasta eticheta sunt cele din grupul bauturilor, alimentelor, produselor farmaceutice si al tehnologiei medicale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
