Adrian Lustig a fost unul dintre primii antreprenori locali, inregistrandu-si firma numarul 35 din Bucuresti, la doar patru luni dupa revolutie, cand a inceput activitatea unei firme de software. In doar cateva luni a inceput, in paralel, constructia unui bloc pe Calea Dorobantilor din Capitala, intr-o perioada in care pretul terenului era de sub 100 de dolari/metrul patrat, dar mult prea scump pentru puterea de cumparare a investitorilor locali.
"Pe 1 aprilie 1990 am inregistrat firma numarul 35 in Bucuresti. Prima firma o inregistrase Dinu Patriciu, iar a doua fusese creata de seful administratiei financiare de la vremea respectiva. Mi-am dat demisia de la Institutul de Cercetare pentru Tehnici de Calcul si, alaturi de alti doi colegi, am infiintat o firma de dezvoltare de software", isi aminteste Lustig primul contact cu mediul de businss.
In acelasi an si-a largit activitatea si pe segmentul imobiliar, incepand constructia unui bloc de locuinte.
"Nimeni nu avea bani sa cumpere teren la vremea respectiva. Am dat proprietarului un etaj si jumatate, circa 20-25% din bloc, pentru a putea construi acel bloc. Am luat un credit de la Bankcoop si am fost considerat 'cel mai prost client al bancii' deoarece am achitat creditul inainte de scadenta", descrie Lustig felul in care erau realizate investitiile imobiliare in urma cu 17 ani.
Si pentru ca doua domenii de activitate nu erau de ajuns, Lustig a inceput si activitati de import, in special de zahar si cacao, care, alaturi de imobiliare si IT, aveau sa-i aduca primul milion de dolari in 1993, cand fusese clasat pe locul 47 intr-un top al celor mai bogati romani.
Pana in 1990 Lustig scrisese cinci carti si predase, pentru o scurta perioada, la Facultatea de Calculatoare, activitate considerata "peste puterile" sale. Cel mai bine vanduta carte a lui Lustig a fost "Un baiat ura o fata", iar in ultimul timp a devenit foarte vizibil prin piesele montate la Teatrul de Comedie - "Nepotu'", in care joaca si Tamara Buciuceanu, sau "Poker".
Un alt domeniu de business care l-a atras, dar care nu i-a adus castigurile estimate a fost piata de capital, atat cea locala, cat si cea de marfuri din New York.
"Cand a fost infiintata bursa de la Bucuresti eram unul dintre cei mai mari investitori. Am iesit, in decurs de un an, inainte sa pierd tot", spune Lustig, care a avut o experienta "palpitanta" legata de piata de capital din New York.
"Fusesem invitat de brokerii cu care jucam pe bursa de zahar si cacao de la New York pe ring, in sediul din World Trade Center. Aveam un costum facut la comanda, intr-o zi de vineri, in care toti brokerii erau imbracati casual. Timp de patru ore si jumatate, cei aproximativ 200 de brokeri credeau ca sunt de la comisia de supraveghere", isi aminteste amuzat Lustig. Treptat a renuntat la activitatile de import, la bursa dar si la industria IT, de care se leaga cele mai mari pareri de rau.
"Am un regret ca nu am crezut in 1990 ca piata IT poate ajunge la dimensiunea actuala. In acea perioada nimeni nu estima acest lucru", spune Lustig.
Dupa ce in 1994 terminase un al doilea bloc de locuinte intr-o zona rezidentiala cu traditie, in cartierul Primaverii, in 2002 a revenit in literatura, scriind un volum cu trei piese.
Cu toate acestea, Lustig nu a putut sta prea mult timp departe de lumea afacerilor.
"In 2006 mi-am dat seama ca trec prea multe oportunitati imobiliare pe langa mine. Sima avea o fabrica si un teren pe care i-am propus sa dezvoltam un proiect rezidential", arata Lustig cum a inceput dezvoltarea proiectului de pe terenul fostei fabrici Romfelt.
Lustig, alaturi de Cristian Sima, fost membru al Consiliului de Administratie al Bursei de Valori Bucuresti, de Dan Pascariu, presedintele Consiliului de Administratie al UniCredit Tiriac, si de un fond de investitii sloven, dezvolta un proiect rezidential format din 616 apartamente in zona Doamna Ghica din Bucuresti, in urma unei investitii de 73 de milioane de euro.
Proiectul are o marja de profit estimata la 25%, cifrele putand fi revizuite in functie de numarul proiectelor finalizate la data livrarii Romfelt Plaza, cum este denumit proiectul.
"Marjele acestea de profit din imobiliare mai dureaza circa 2-3 ani. Pana la sfarsitul anului 2008 m-as mai putea implica intr-un proiect imobiliar, dar nu de dimensiunea asta. Din 2009 n-as mai avea curaj", spune Lustig, care si-a propus ca dupa finalizarea Romfelt sa se ocupe doar de "afaceri culturale". O "promisiune" pe care a facut-o si in 2004, pentru a o incalca putin mai tarziu.
Pana atunci, isi propune ca proiectul in care este implicat sa fie primul finalizat la timp in piata, tinand cont ca, in opinia sa, 80% dintre proiecte sunt intarziate.
"Sunt 10-15 proiecte anuntate care nu au nici autorizatia de demolare aprobata. Cand anunti ca ai un proiect, in cazul in care primesti o oferta ziua urmatoare, trebuie sa poti semna actele", apreciaza Lustig.
Lustig nu este foarte dispus sa vorbeasca despre averea acumulata, rezumandu-se sa declare ca bogatia s-a este "de ordinul milioanelor de euro" si este formata in special dintr-un parc de apartamente inchiriate.
"Afacerile imi ocupa circa 90% din timpul liber. E prima data cand nu ajung la repetitii si filmari, iar in somn am inceput sa visez grafice de lucrari, cash-flow si alte lucruri de genul", spune Lustig.
Cu toate acestea, mai este un domeniu la care ar putea reveni: piata de capital.
"Bursa din Romania ma va tenta cand se vor putea face tranzactii short si va fi un numar mai mare de companii. In prezent, toata lumea joaca SIF-urile, BRD si BT", apreciaza Lustig.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
