♦ Miniaturile Ancăi au strâns în jurul lor o adevărată comunitate, aşa că artista din spate a început să-i implice pe cei care o urmăresc şi îi apreciază ilustraţiile întrebându-i, de pildă, ce alte teme li s-ar părea interesante de abordat.
Anca Duşe, fost director de marketing în cadrul grupului din turism Eurolines, a profitat de perioada de pandemie pentru a da viaţă unui proiect fotografic inedit, scrie revista lunară de lifestyle de lux După Afaceri. Universul ei – ca al tuturor omenilor aproape – s-a redus la propriul apartament, aşa că Anca Duşe s-a gândit să-l surprindă chiar aşa, în miniatură. A pornit de la ideea de naturi statice conceptuale şi apoi s-a gândit să adauge şi un personaj. Opţiunile erau limitate la ea însăşi, aşa că s-a strecurat în decor şi a început să documenteze modul în care i s-a micşorat universul.
„Imediat ce am început să postez aceste lucrări în martie-aprilie 2020, am fost tare impresionată şi măgulită de reacţia oamenilor. Pe Facebook eram activă de mulţi ani, pe Instagram mai puţin – am ratat valul când un cont putea creşte organic rapid, însă acest lucru nu m-a împiedicat să postez şi-şi. Oamenii au fost tare drăguţi şi m-au încurajat să continui. A contat mult faptul că toată lumea (mea) era acolo, pe net, în expectativă şi avea timp şi ochi să vadă”, povesteşte Anca Duşe.
În prima fotografie postată, ea avea dimensiunea unui pixel şi citea într-o sticluţă, sub o hortensie uscată. Multă lume nici nu a văzut că este un personaj în sticluţă, aşa că apoi şi-a spus că trebuie să fie mai îndrăzneaţă şi să se evidenţieze mai bine. Astfel, în a doua lucrare, a exagerat numeric, apărând de trei ori. Aceasta a fost, de fapt, prima miniatură remarcată. Cea mai apreciată ilustraţie de acest tip a fost însă una în care culege liliacul dintr-o vază. A promovat-o şi aşa a ajuns, în total, la 16.200 de aprecieri pe Instagram, unde postările sunt pe pagina care îi poartă numele.
„Nu m-am gândit să dau un nume distinct proiectului cu miniaturi, poate pentru că nici nu am ştiut că poate fi considerat proiect. Cel mult mă gândeam la aceste lucrări ca la un «intermezzo» între etapa de turism şi următoarele joburi”, spune Anca Duşe.
Şi totuşi, oricât de „provizorie” ar fi această idee, eforturi pentru a o pune în practică există. Anca Duşe a început pe un colţ de mobilier pe care îl împărţea cu televizorul şi în prezent tot acolo se desfăşoară, dar „recuzita” a început să se adune.
„Fiecare proiect este unic şi timpul necesar realizării lui variază destul de mult. Cred că cea mai mare eficienţă am avut când am terminat totul într-o zi. Dar e mai degrabă o excepţie. La polul opus, am lucrat trei sau patru zile la o imagine.”
În mare, sunt câteva etape pe care Anca le urmează. După ce îşi conturează în minte ideea, desenează schiţa iniţială pe hârtie, adună elementele de decor şi construieşte natura statică ce se transformă în cadrul poveştii, etapă care îi ia de la câteva zeci de minute, la ore bune. Se joacă apoi cu detaliile, umbrele şi lumina naturală, până când este mulţumită de rezultat, şi apoi fotografiază scena.
Miniaturile Ancăi au strâns în jurul lor o adevărată comunitate, aşa că artista din spate a început să-i implice pe cei care o urmăresc şi îi apreciază ilustraţiile întrebându-i, de pildă, ce alte teme li s-ar părea interesante de abordat. Şi-a notat cu simţ de răspundere feedbackul lor şi s-a gândit cum să pună sugestiile în aplicare. Aşa a ales tema anului 2021, şi anume călătoriile, pentru că speră ca anul acesta să reuşim să călătorim din nou, dacă nu la fel de mult ca „înainte”, măcar mai uşor şi mai puţin restrictiv decât în 2020.
De unde însă aplecarea către artă a Ancăi Duşe? Este absolventă a Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza din Bucureşti, însă apoi s-a îndreptat către Facultatea de Istoria şi Teoria Artei. Avea aşadar bazele în domeniul artistic, doar că nu le-a mai consolidat după terminarea studiilor.
„În 2014, înainte să demarez proiectul Un An HaiHui (un blog de călătorii – n. red.), proiect susţinut de grupul de firme la care lucram, mi-am dat seama că o să am nevoie de nişte abilităţi concrete în ceea ce priveşte fotografia. Aşa că, atunci, m-am înscris la un curs de jurnalism narativ, la unul de spaniolă şi la unul amplu, întins pe mai multe luni, de fotografie. Am ţintit dobândirea unor cunoştinţe de bază, necesare documentării destinaţiilor în care urma să ajung. Nu pleacă omul în fiecare zi în jurul lumii timp de un an de zile, îmi era teamă să nu dezamăgesc, aşa că am investit cât am putut în educaţia mea.”
Ceea ce a început didactic şi cu un scop clar s-a transformat într-un stil de viaţă pe care a tot căutat să îl prelungească şi să îl replice după ce s-a întors în ţară. Pentru că, de fapt, pasiunea Ancăi Duşe nu este fotografia în sine, ci călătoritul cu un aparat foto în mână.
