♦ Economia hidrogenului nu poate fi dezvoltată local dacă nu se creează sisteme complete de integrare a acestui gaz, de la producţie la consum, ideea de a-l amesteca cu gaz clasic şi utiliza apoi la încălzire fiind văzută de mulţi sepcialişti ca un nonsens financiar ♦ Dar până la a rezolva ecuaţia hidrogenului, cel mai probabil prin conceputul de Hydrogen Valley, România mai are un as în mânecă şi anume un bun potenţial pe zona de biometan. Între timp, lucrurile încep să se mişte la nivel european.
Săptămâna aceasta, Consiliul European a anunţat că există un acord la nivelul miniştrilor din UE pentru realizarea unei abordări generale privind gazele naturale şi hidrogenul. Ideea este de a ajunge la o legislaţie la nivel european care să permită tranziţia sectorului gazelor către energia verde şi către gazele verzi, mai ales biometan şi hidrogen. Una dintre idei vizează constituirea unei organizaţii a operatorilor de reţele de hidrogen, ENNOH (European Network of Network Operators for Hydrogen), cu scopul de a superviza planificarea infrastructurii la nivel european. Clar, negocierile vor dura, dar direcţia de dezvoltare acesta este, iar biometanul şi hidrogenul sunt văzuţi ca piloni esenţiali în cursa de decarbonare a economiilor europene. Ce înseamnă acest lucru pentru România?
„Este absolut evident că fezabilitatea economiei hidrogenului cere trecerea de la scara de demonstrativă la una reală, iar acest lucru se poate face prin proiecte mari care să cuprindă un întreg ecosistem economic, concept cunoscut sub denumirea de Hydrogen Valley“, spune Ioan Iordache, directorul executiv al Asociaţiei pentru Energia Hidrogenului în România.
