România rămâne, alături de Bulgaria, una dintre puţinele ţări din Uniunea Europeană care menţin un sistem de informaţii clasificate privind resursele şi rezervele minerale, o abordare ce frânează dezvoltarea sectorului. În contrast, multe state europene, în special cele nordice, asigură transparenţa datelor, permiţând investitorilor să identifice oportunităţi şi să ia decizii informate, susţine Alexandru Roşu, CEO al Verde Magnesium, companie în spatele căreia se află societatea americană de investiţii Amerocap, care vrea să investească 1 mld. dolari în exploatarea minieră a magneziului şi în dezvoltarea unei fabrici de magneziu metalic în România.
“La nivelul UE, doar noi şi Bulgaria mai avem un sistem cu informaţii clasificate în ceea ce priveşte resursele şi rezervele şi din punctul nostru de vedere, acesta este unul dintre motivele care ţine în subdezvoltare acest sector în România. În foarte multe ţări europene, mai ales în ţările nordice, resursele sunt la vedere, astfel încât orice investitor poate decide unde să investească. În momentul în care totul este public şi se organizează periodic runde de licitaţii pentru anumite perimetre, investitorii vin informaţi şi depun oferte”, a spus Alexandru Roşu la ZF Power Summit 2025.
Alte declaraţii:
♦ Proiectul nostru este major şi probabil că este singurul proiect de talie mondială care poate fi devoltat în mineritul şi procesarea din România, pentru că avem un zăcământ care are un volum foarte mare de resurse şi rezerve. Suntem în etapa de explorare a unor resurse şi rezerve asupra cărora există informaţii, iar noi vom face o recertificare şi recalificare a resurselor şi rezervelor, atât din punct de vedere al volumului şi cantitaţilor, dar şi vizavi de scopul economic pentru care pot fi utilizate folosind o tenologie verde şi prietenoasă cu mediul.
♦ Conform licenţei, avem 5 ani de zile să terminăm acest proces, dar sperăm să facem acest lucrum mult mai repede astfel încât la orizontul celor 5 ani să fim deja în producţie. Avem o strategie care vizează dezvoltarea în paralel a părţii industriale a fabricii de magneziu, astfel încât în momentul în care vom fi gata cu confirmarea explorării să putem să obţinem imediat licenţa de exploatare şi să dăm drumul la fabrică.
♦ Dacă piaţa adoptă produsul, până în 2035-2036, investiţia totală estimată este de aproape 1 miliard de dolari. Rata internă de rentabilitate (IRR) ar trebui să fie undeva la 10%.
♦ Credem că la momentul finalizării lucrărilor de explorare să fie gata şi toată documentaţia necasară obţinerii avizelor şi autorizaţiilor, astfel încât să putem să dăm drumul la fabricaţia magneziului.
♦ Până în 2023, când a fost scos la licitaţie proiectul pentru care noi am aplicat şi l-am câştigat, runda anterioară a fost scoasă de către ANRM (Agentia Nationala pentru Resurse Minerale) în 2019. O mare problemă pe care o vedem este că foarte mulţi specialişti, multe institute nu mai au proiecte, pierd ritmul, pierd oameni care încep să plece din ţară, pentru că nu există un flux al licenţelor care să vină din urmă şi care să creeze masa critică de materii prime care să poate să ajute apoi şi dezvoltarea unei industrii de procesare.
