♦ Toată lumea pare că a priceput că securitatea energetică nu se poate juca după cum bate vântul.
În septembrie anul trecut, Romgaz, cel mai mare producător de gaze din România, deţinut de stat, a realizat o emisiune de obligaţiuni de 500 de milioane de euro, atrăgând o cerere record de aproape 6 miliarde de euro. Această emisiune s-a clasat pe locul 5 la nivel mondial în 2024 în funcţie de raportul bid-to-cover (cererea faţă de ofertă) şi pe locul 1 în Europa Centrală şi de Est. În vara aceasta, Electrica, jucător semnificativ pe piaţa locală de distribuţie şi furnizare de energie, a emis obligaţiuni verzi de 500 de milioane de euro, prima mişcare de acest tip din România.
Săptămâna trecută, Nuclearelectrica, producător de energie de stat cu o pondere de 20% în producţia internă de energie, a ridicat 620 de milioane de euro de la bănci pentru retehnologizarea U1 de la Cernavodă şi continuarea extinderii centralei nucleare cu U3 şi U4. Proiectul de 1.000 MW de stocare Tarniţa-Lăpuşteşti are pentru prima dată în 30 de ani contextul necesar pentru dezvoltare.
Iar peste toate acestea, se adaugă 2.400 MW de energie verde care se vor conecta anul acesta la sistem. După decenii de blocaj, 2025 devine un an de dezvoltare fără precedent pentru energia României, cu două semnale extrem de importante: statul abandonează calitatea de spectator şi energia, indiferent dacă este verde sau convenţională, atrage banii băncilor.
