Tocmai când se discută preluarea grupului Rompetrol de către chinezii de la China Energy Company Limited, procurorii se întorc în timp şi pun sub acuzare emisiunea de obligaţiuni din 2003 care a amânat plata unor datorii de 603 mil. $ (circa 570 mil. euro) la buget şi a permis rafinăriei Petromidia să funcţioneze în continuare. În 2003, Adrian Năstase, pe atunci prim-ministru, Dan Ioan Popescu, ministrul industriilor, şi Mihai Tănăsescu, ministrul finanţelor, au semnat ordonanţa de urgenţă prin care datoriile acumulate de Petromidia, deţinută atunci de Dinu Patriciu (foto, decedat) au fost transformate în obligaţiuni pe şapte ani. Obligaţiunile erau convertibile, iar guvernul i-a lăsat emitentului dreptul de a decide dacă la scadenţă plăteşte banii sau converteşte obligaţiunile în acţiuni, această fiind o premieră în materie de instrumente fiscale aplicate de statul român.
În 2007, chiar în zorii crizei, Dinu Patriciu decide vânzarea unui pachet de 75% din acţiunile Rompetrol către grupul kazah de stat KazMunayGas, iar în 2009 iese complet din afacere. La scadenţă, kazahii au plătit statului numai 54 mil. euro din această creanţă pe care o moşteniseră de la Dinu Patriciu. Pentru restul de 516 mil. euro statul a primit fără să vrea acţiuni la Rompetrol, deţinând în prezent un pachet de 44,69% din Rompetrol Rafinare. Procurorii DIICOT au demarat cercetările în dosarul „Rompetrol II“, punând sechestre de 3 miliarde de lei pe acţiunile rafinăriei Petromidia şi pe conturile unor persoane fizice, dosarul fiind disjuns dintr-o cauză trimisă în judecată în anul 2006. Rompetrol spune că se va apăra în ceea ce se conturează a fi unul dintre cele mai mari scandaluri economice din 2016.
