Bătaia investitorilor pentru a finanţa Romgaz şi Neptun Deep arată un singur lucru: gazul rămâne esenţial în tot „zgomotul“ verde. În timp ce UE finanţează importuri chinezeşti şi refuză să dea bani pentru gaz local, greii lumii au stat la coadă pentru resursele din Marea Neagră

♦ Succesul emisiunii de obligaţiuni corporative a Romgaz arată cât se poate de clar importanţa gazului în contextul tranziţiei energetice şi încrederea pe care greii lumii o au în managementul companiei ♦ În timp ce UE ezită să finanţeze proiecte strategice, cu resurse europene, elita financiară internaţională s-a îmbulzit la uşa Romgaz pentru a-i da bani să scoată gazul din Marea Neagră ♦ Mai departe, regiunea pare că strânge rândurile şi se orientează pe forţele sale, chiar dacă refrenul de la Bruxelles îmbie la energie verde cu importuri de tehnologie chinezeşti. Începerea exploatării comerciale a terminalului de gaz natural lichefiat Alexandroupolis din Grecia este un alt semnal, alături de toate eforturile Poloniei sau Bulgariei pentru diversificarea alimentării cu gaze ♦ Însă asul din mâneca României este chiar resursa proprie.

Romgaz, cel mai mare pro­ducător de gaze din România, deţinut de statul român, a vrut să obţină 500 mil. euro prin prima emisiune de obligaţiuni corpora­tive din sectorul de gaze naturale şi a atras interes de peste 6 mld. euro. Potrivit informaţiilor ZF, circa 80% din sume au fost plasate de coloşi interna­ţionali de talia Amundi sau Blackrock, restul venind de la investitori locali. Succesul emisiunii de obligaţiuni corporative a Romgaz arată cât se poate de clar importanţa gazului în contextul tranziţiei energetice şi încrederea pe care greii lumii o au în managementul companiei. Regiunea pare că strânge rândurile şi se orientează pe forţele sale, chiar dacă refrenul de la Bruxelles îmbie la energie verde cu importuri de tehnologie chinezeşti.