Energie

Complicatul exit al Lukoil din România: e bătaie pe benzinării, puţin interes pentru rafinărie, iar vânzarea ar viza şi Marea Neagră. Cine stă la pândă?

Petrol-Lukoil, a avut în 2021 o cifră de afaceri de circa 1 mld. lei, în scădere cu 72% faţă de 2020, dar cu un mic profit de 27 de milioane de lei.

Petrol-Lukoil, a avut în 2021 o cifră de afaceri de circa 1 mld. lei, în scădere cu 72% faţă de 2020, dar cu un mic profit de 27 de milioane de lei.

Potenţialul exit al ruşilor de la Lukoil din România devine un subiect complicat pe fondul tranziţiei energetice şi al războiului de la graniţă. În joc sunt nume mari.

„Benzinăriile sunt perla coroanei“, spun surse din piaţă. „Dar ceea ce se încearcă este o vânzare la pachet a operaţiunilor.“

Ruşii de la Lukoil deţin pe plan local trei businessuri gestionate prin firme diferite. Cele 315 staţii de alimentare, cu răspân­dire naţională, sunt grupate pe compania Lukoil România, un business de 7,9 miliarde de lei anul trecut, cu un profit net de 160 de milioane de lei. Activităţile de rafinare sunt con­centrate de Petrotel-Lukoil, ruşii deţinând o rafinărie în Ploieşti, cea mai mică din România încă funcţională, cu o capacitate de 2,4 milioane de tone. În cazul Petrol-Lukoil, cifra de afaceri din 2021 a fost de circa un miliard de lei, în scă­dere cu 72% faţă de 2020, dar cu un mic profit de 27 mil. lei. Rafinăria funcţiona cu petrolul rusesc, marfă care de anul trecut este sub embargo la nivelul UE. Lukoil este implicat în acţiuni de explorare în Marea Neagră, în perimetrul Trident, alături de Romgaz. În perimetru ar fi o rezervă de 30 de miliarde de metri cubi, dar proiectul nu a avansat semnificativ în ultimii ani. Cele 315 unităţi, aşa cum figu­rează ele pe site-ul Lukoil România, au locaţii foarte bune, unele dintre ele chiar în centrul oraşelor, acolo unde în condiţiile de avizare de azi este aproape impo­sibil ca vreun investitor să mai construiască o staţie de alimentare de la zero. Mai departe, deşi businessul cu pro­duse petroliere este unul care în volume stagnează sau creşte marginal, afacerile fiind susţinute prin scumpiri, staţiile tot sunt interesante ca viitoare locaţii pentru încărcă­toarele de maşini electrice. De aceea sunt râvnite de nume mari.

Potrivit informaţiilor pe surse, Lukoil a organizat deja o cameră de date, printre cei interesaţi de staţii fiind gigantul Shell şi kazahii de la KazMunayGas (KMG), care ar avea motive întemeiate să ia reţeaua ruşilor în baza obiectivelor setate chiar pentru 2023 prin Fondul de Investiţii în Energie Kazah-Român (FIEKR), o afacere în care şi statul român e implicat. Dar surse din piaţă spun că inclusiv subiectul unui exit al KMGI (KMG International) din România, după o eventuală tranzacţie cu Lukoil, nu a dispărut complet de pe masă, deşi de data aceasta nu este conturat la fel de clar un potenţial cumpărător.

Anul trecut, acest context marcat de reaşezări majore în sectorul energtic local a continuat să acumuleze greutate, totul pe fondul tranziţiei energetice, dar şi al războiului din Ucraina. Astfel, americanii de la ExxonMobil au spus adio Mării Negre, Romgaz preluând cu 1 mld. dolari participaţia pe care aceştia o aveau în perimetrul Neptun, vedeta explorării offshore, iar Black Sea Oil and Gas (BSOG), firmă controlată de colosul american Carlyle, este în căutarea unui partener de dezvoltare.

„Dar faptul că americanii au plecat, nu înseamnă că nu se pot întoarce dacă sunt ţinte de achiziţii“, subliniază însă specialiştii din domeniu.

Lukoil şi Rompetrol nu au comentat, după ce anterior Shell a declinate orice comentariu pe această temă.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Citește continuarea pe
zfcorporate.ro
AFACERI DE LA ZERO