România este ţara cu cea mai mare producţie de petrol din regiune, de patru ori mai mare decât cea a Poloniei, şi ocupă poziţia fruntaşă şi la extracţia de gaze, potrivit statisticilor europene în care nu este inclusă şi Ucraina. Modul în care sunt gestionate aceste resurse este însă deficitar, pornind de la păstrarea documentelor legate de producţie, până la actualizarea sau impozitarea acestor “comori.”
Instituţia care se ocupă de gestionarea resurselor minerale naţionale este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, entitatea făcând recent obiectul unui raport al Curţii de Conturi.
“Evaluările efectuate au relevat multiple deficienţe în activitatea ANRM, entitate implicată în reglementarea activităţilor miniere şi petroliere, precum şi o serie de carenţe ale cadrului legal, care necesită o soluţionare stringentă, acestea având impact diminuarea substanţială a eficacităţii administrării resurselor minerale”, se arată chiar în deschiderea raportului care a analizat performanţa ANRM în perioada 2011-2015.
Potrivit Curţii de Conturi, ANRM nu a luat măsurile corespunzătoare pentru organizarea, păstrarea şi protecţia tuturor datelor care constituie fondul geologic naţional, o parte dintre aceste fiind ţinute în spaţii improprii păstrării şi depozitării unor astfel de documente. Astfel, unele documente s-au deteriorat ca urmare a umezelii excesive.
