Preţul benzinei la pompă nu va scădea atât timp cât cotaţia petrolului pe pieţele internaţionale nu va coborî sub pragul de 100 dolari/baril, au spus reprezentanţii celor mai importante companii petroliere din România - Rompetrol, Mol şi OMV Petrom, în cea de-a doua zi a ZF Power Summit 12. Pentru moment ieftinirea petrolului este însă scoasă din calcule, având în vedere tensiunea ce continuă în nordul Africii, dar şi criza iraniană.
"Avem o estimare a bugetului pe baza unui preţ de 100 de dolari pe barilul de petrol. Am făcut hedging pe 101 dolari pe baril", a explicat Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom.
O poziţie similară a avut-o şi Marius Ghica, CEO al Rompetrol Group Corporate Center, care a spus că nu doar preţul petrolului contează în ecuaţia preţului final al benzinei la pompă, ci şi cursul de schimb. De altfel, aşa explică oficialul Rompetrol şi scumpirea mai rapidă a benzinei în România comparativ cu ţările din Vest.
"Este vorba despre factori structurali. Barilul în 2009 era 40-50 de dolari, iar astăzi este 120 de dolari. În 2009 cursul de schimb era mai jos decât este acum. Toţi factorii aceştia determină evoluţia preţului în lei la pompă. Din analizele noastre, chiar şi în aceste condiţii, întreaga influenţă a fost translatată către consumator pentru că piaţa poate absorbi într-o anume măsură toate aceste influenţe. Trebuie mers cu analiza mai departe de ce vedem la pompă. Una dintre explicaţii este raportul dintre leu şi dolar şi cel dintre euro şi dolar. Nu văd alţi factori de influenţă. În afară de preţul ţiţeiului nu văd influenţe masive. La noi a contribuit şi creşterea TVA-ului", a explicat Marius Ghica, CEO al Rompetrol Group Corporate Center.
În acelaşi ton, Kinga Daradics, CEO al Mol România, a estimat că limita minimă pentru preţul petrolului în acest an este cota de 100 de dolari pe baril. Totuşi, în opinia executivului care conduce divizia locală a gigantului maghiar, cotaţia va continua să fie direct dependentă de contextul geopolitic internaţional.
"Este vorba despre o industrie globală. Preţul petrolului este afectat de evoluţiile politice, de Africa de Nord şi de Orientul Mijlociu, este o piaţă volatilă. Piaţa globală are o volatilitate ridicată. Partea de cerere depinde de cererea care vine din economiile emergente. Nu ne aşteptăm la preţuri mai mici de 100 de dolari per baril", a declarat Daradics.
Ca şi în prima zi a evenimentului, invitaţii la ZF Power Summit 12 au vorbit despre importanţa pe care sectorul energetic o are în calculul procentelor de creştere economică de la sfârşitul fiecărui an. La unison, participanţii la summit au subliniat că nu se aşteaptă la creşteri spectaculoase ale economiei în acest an. Mai mult, ei estimează că economia locală va continua să fie dependentă de cea europeană. O sursă de creştere economică poate fi, pe lângă sectorul energetic, şi "industria inteligenţei", adică sectorul IT, potrivit Marianei Gheorghe, CEO al OMV Petrom.
"Am încredere în piaţa românească pentru că are potenţial de creştere peste EU 27. Avem o bază mai joasă decât economiile dezvoltate din Uniunea Europeană. Sunt domenii strategice cu atractivitate, industria energetică, agricultura. Sunt trei sectoare atractive pe baza cărora se poate dezvolta economia. Există însă şi industria inteligenţei româneşti care poate contribui la creşterea economică. Vorbesc despre industria IT, creaţie, industria auto, film, care sunt elemente competitive. Această industrie a inteligenţei poate duce la dezvoltarea României", a spus Mariana Gheorghe.
Deşi multe dintre sectoarele economiei sunt "pe roşu", având evoluţii negative în ultimii trei ani, sectorul energetic mai are încă pârghii de creştere. După boomul eolian vine cel al energiei solare, iar această evoluţie ar putea reprezenta un adevărat pol generator de locuri de muncă şi investiţii.
"Tot ce fierbe în acest moment în piaţă este zona de energie regenerabilă, în special partea de eoliene, lucruri de care vom beneficia şi noi. Începe şi boomul pe energia fotovoltaică. Se interesează foarte multă lume în legătură cu această zonă", a declarat Cristian Secoşan, director executiv al Siemens România.
Power Summit 12 a fost organizat de Ziarul Financiar în parteneriat cu Enel, Petrom, GDF Suez, E.ON, Opel, Renania, Vodafone, Alpha Bank, Signal Iduna şi Samsung.
Marius Ghica, CEO al The Rompetrol Group Corporate Center
Personal nu cred că grupul KazMunai va părăsi România. S-au investit 2 miliarde de dolari în Rompetrol şi asta arată o dedicare pe termen lung.
Anul acesta cifra de afaceri va fi undeva la 9,4 miliarde de dolari. Saltul vine din scumpirea cotaţiilor la petrol.
În ceea ce priveşte preţul benzinei, este vorba de factori structurali. Dacă ne uităm la 2009, barilul era la 40-50 de dolari, în 2012 este la 120 de dolari. În 2009 cursul era sub cel actual. Toţi aceşti factori determină evoluţia preţului la pompă.
Preţurile din România sunt aliniate la preţurile internaţionale. Suntem într-o piaţă globală. Produse dintr-o rafinărie din India ajung în Turcia sau în zona mediterană. Nu mai există noţiunea de piaţă închisă. Nu mai putem spune că suntem în România, că avem rafinării şi nu ne interesează ce se întâmplă în lume.
Dacă am fi ştiut unde merge preţul barilului de petrol, am fi făcut trading în Elveţia şi nu rafinare în România. Suntem destul de departe de prognozele pe care le-am făcut. Am pornit cu nişte estimări de curs valutar, dar şi în acest caz suntem puţin deviaţi. Din punctul de vedere al evoluţiei pare că ne îndreptăm către o creştere în continuare a preţului barilului de petrol. Sunt factori care pot duce ţiţeiul mai sus, mă gândesc la tensiunile din Iran, Golful Persic.
Cred că grupul KazMunai ar fi cumpărat Rompetrol indiferent de situaţia economică. Este o investiţie strategică. Trecem peste ciclurile economice atunci când luăm în considerare o astfel de investiţie.
Anul trecut am avut o cifră de afaceri de 6,8 miliarde de dolari pe tot grupul. Am procesat 3,8 milioane de tone de ţiţei. Am vândut în România în jur de 1,4 milioane de tone, restul pe pieţele regionale. O contribuţie a avut şi divizia din Franţa.
Din cifrele noastre consumul a scăzut anul trecut. Suntem rezervaţi în privinţa consumului anul acesta. Scăderea va fi de câteva procente. Domeniul acesta este influenţat de ciclurile economice, trebuie să privim pe un orizont de timp de 7-8 ani. Pe termen lung sperăm la o creştere, dar nu semnificativă.
Benzinarii independenţi au ieşit din scenă. Ei mai reprezintă 10-15% din piaţă. Probabil vor rămâne jumătate dintre ei în următorii cinci ani. Sunt necesare investiţii constante pentru a îndeplini criteriile de mediu. Cei cu locaţii atractive pot intra sub umbrela marilor grupuri. Restul vor continua să iasă de pe piaţă.
Peste tot în lume profiturile se fac în zona de extracţie. Rafinarea şi distribuţia în partea noastră de lume, mă refer la Europa Centrală şi de Est, a văzut nişte evoluţii economice care influenţează foarte mult sectorul.
Industria aceasta este între ciocan şi nicovală, între o piaţă a ţiţeiului şi cea a produselor finale. Dinamica celor două pieţe dă profitabilitatea industriei de rafinare. În contextul actual avem o creştere a preţului ţiţeiului ca urmare a problemelor economice şi politice şi pe de altă parte pe cealaltă piaţă preţuri influenţate de criza economică din Europa. Rafinăriile ajung să fie strivite între cele două pieţe.
Este o problemă structurală în industria de rafinare din Europa, unde sunt multe capacităti de dimensiuni mici, iar în contextul economic actual de criză profundă şi pe fondul creşterii eficienţei energetice se manifestă supracapacitatea de producţie. Se prevede o continuare a tendinţei de închidere de capacităţi de rafinare.
Strategia noastră la nivel de grup este să finalizăm investiţia de 380 milioane de dolari în rafinărie în sensul creşterii capacităţii şi majorării eficienţei.
Kinga Daradics, CEO al Mol România
Vrem să deschidem 70 de noi benzinării în următorii cinci ani, să începem activităţile în sectorul upstream.
Pentru anul acesta avem un scenariu moderat, cu o creştere redusă. Nu pot da însă detalii.
Vedem în perioada următoare o dezvoltare a businessului pe partea de infrastructură, vedem infrastructuri finalizate, lucru care va influenţa pozitiv afacerile noastre.
Mol intenţionează să deschidă în România o benzinărie ecologică. Pereţii sunt vii, vor fi făcuţi din plante. Staţia consumă cu 50% mai puţină energie. Panourile solare arată ca un copac, este un concept futuristic. Practic această benzinărie are şi un încărcător pentru maşinile electrice, dar şi clădirea va face parte din clasa energetică A plus. Depinde de producători, dar intenţionăm să o deschidem într-un an sau doi.
Ar fi o greşeală să spun că dacă în condiţiile în care ar fi oportunităţi de achiziţii pe piaţă Mol nu le va lua în considerare, însă în acest moment nu pot face nicio previziune clară cu privire la acest subiect.
România este diferită comparativ cu Ungaria, are spaţiu de creştere. Spre exemplu, la capitolul număr de maşini pe cap de locuitor. Şi nu numai faţă de Ungaria, dar şi faţă de ţări mai dezvoltate precum Austria.
Este greu de spus dacă economia românească va creşte cu 1,5%. Dacă vom avea stabilitate macroeconomică, această ţintă va putea fi atinsă.
În 2012 văd o piaţă care va evolua în funcţie de înţelegerile pe care România le are cu FMI, dar şi în funcţie de stabilitatea macroeconomică. Un alt element determinant va fi evoluţia din Europa de Vest. Totul depinde până la urmă de puterea de cumpărare.
În 2011 am avut o piaţă plină de provocări, afectată de recesiune. Pot spune că suntem într-o piaţă plină de provocări. Pe piaţa de retail am crescut cu 4% într-o piaţă în scădere. Am făcut eforturi pe piaţa B2B şi B2C prin programul de loialitate. Am avut grijă de clienţii noştri şi de aceea am crescut.
Este vorba despre o industrie globală. Preţul petrolului este afectat de evoluţiile politice, de Africa de Nord şi de Orientul Mijlociu, este o piaţă volatilă. Piaţa globală are o volatilitate ridicată. Partea de cerere depinde de cererea care vine din economiile emergente. Nu ne aşteptăm la preţuri mai mici de 100 de dolari per baril.
Victor Iova, product manager Opel Southeastern Europe
Avem o estimare de vânzări rezervată la început, însă am prezentat maşina (Opel Ampera) potenţialilor clienţi, iar reacţia lor ne-a făcut să ne îmbunătăţim previziunile de vânzări. Previziunile sunt de creştere de la an la an. Vorbim însă de vânzări de zeci de maşini în faza iniţială.
Tendinţa producătorilor auto este către propulsia electrică. Este clar că producătorii nu pot lansa astfel de maşini fără ca în urma lor să se dezvolte o infrastructură. Pot fi benzinăriile care pot dezvolta o astfel de infrastructură.
Cererea este în acest moment limitată. Oamenii nu se grăbesc să cumpere maşini electrice. Sunt maşini pe benzină sau motorină, maşinile hibride care reprezintă un pas şi vehiculele electrice, acestea din urmă depind însă de o infrastructură dedicată. În cazul nostru (Opel Ampera), maşina nu depinde de infrastructura dedicată.
Preţul unei maşini electrice este mai mare decât ceea ce ştim noi despre maşini. Costul de exploatare este de un euro la 80 km. Dacă luăm în calcul un consum urban de 5 litri la 100 de kilometri, la un cost mediu al benzinei de 1,25 de euro înseamnă 6 euro.
Există o serie întreagă de considerente care pot duce la sporirea atenţiei clienţilor către maşini electrice. Unul dintre elemente este sporirea costului de exploatare a maşinilor actuale. Petrolul nu mai este ieftin, însă trebuie ţinut cont de aşteptările clienţilor de la un anumit tip de autovehicul. Clienţii nu vor să facă compromisuri la capitolul utilitate.
Maşinile electrice vor câştiga teren. Producătorii îşi concentrează atenţia acum asupra acestor produse alternative.
Există în momentul de faţă o metodă de stimulare a vânzărilor pentru vehiculele electrice şi hibride, pusă la punct de stat care subvenţionează achiziţia de astfel de maşini. Este clar că va exista o creştere a ponderii acestor sisteme alternative faţă de ce există acum.
Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom
Am încredere în piaţa românească pentru că are potenţial de creştere peste EU 27. Avem o bază mai joasă decât economiile dezvoltate din Uniunea Europeană. Sunt domenii strategice cu atractivitate, industria energetică, agricultura. Sunt trei sectoare atractive pe baza cărora se poate dezvolta economia. Există însă şi industria inteligenţei româneşti care poate contribui la creşterea economică. Vorbesc despre industria IT, creaţie, industria auto, film, care sunt elemente competitive. Această industrie a inteligenţei poate duce la dezvoltarea României.
Pentru 2012 avem trei direcţii importante de investiţii pentru stabilizarea producţiei şi proiectelor de exploatare şi punerea în exploatare a centralei de la Brazi.
Cred că descoperirea din Marea Neagră este o veste îmbucurătoare pentru România. Această descoperire deschide un nou teritoriu. Am arătat că prin tehnologii, prin măsuri de dezvoltare, putem să mai găsim ţiţei într-o ţară care produce petrol de o sută de ani. Ce am făcut în Marea Neagră este exploatare la mare adâncime, un teritoriu cu riscuri extraordinar de mari şi cu incertitudini ridicate. Forarea la mare adâncime este cu atât mai provocatoare cu cât până acum nu s-au făcut descoperiri în Marea Neagră.
Provocarea din sectorul de rafinare este foarte mare. Cererea de ţiţei din Europa şi Turcia sunt previzionate a se reduce cu 20%. Rafinăria este în general un business regional, care acoperă cererea locală. Capacităţi de rafinare de peste 100 de milioane de tone au fost închise în Europa. În România avem capacităţi de procesare de 18 milioane de tone pe an, dar cererea este de 9-10 milioane de tone pe an. Capacităţile de rafinare sunt mai mari decât cererea din România.
Cred că energia este un potenţial de creştere pentru România, dar dacă ne uităm la avantajele sectorului, la prezenţa acţionariatului străin care are capacitatea să investească, cred că România are posibilitatea de a transforma acest sector în principalul vector de creştere economică.
Investiţiile străine din România s-au prăbuşit din cauza scăderii apetitului pentru risc al investitorilor. Reformele structurale sunt foarte importante. Dacă există încredere că reformele sunt propice pentru dezvoltarea afacerilor, atunci vor veni şi investitorii. Noi facem investiţii de 1 miliard de euro pe an. Cinci companii ca noi ar putea dubla nivelul investiţiilor făcute de stat.
O companie de stat poate face profit. Avem Romgaz care a făcut profituri. Cred în ideea de companie cu acţionariat privat, angajată să aplice principii de piaţă, care să îi maximizeze valoarea de piaţă.
Statul este acţionar în Petrom cu 20% şi ca orice acţionar îşi doreşte dividende şi o dezvoltare sustenabilă pentru că suntem un pilon de stabilitate, dar în acelaşi timp statul are şi calitatea de autoritate economică care îşi doreşte o piaţă care să funcţioneze pe principiile economiei de piaţă şi care să contribuie la dezvoltarea economică a întregii ţări.
Ca executiv, pentru mine cea mai mare provocare este transformarea companiei. Am plecat din România în 1993 şi am revenit în 2004, când înţelesesem modul de a activa pe o piaţă capitalistă. Această provocare de a transforma o organizaţie care a pornit de la o companie neperformantă, cu investiţii reduse, toate aceste provocări au fost rezolvate în şapte ani. Acum toată lumea spune despre Petrom că este o companie puternică, dinamică, nu numai o companie de petrol şi gaze.
Frumuseţea acestei companii vine pentru mine şi din natura Petrom. 51% din acţiuni sunt deţinute de un investitor industrial, 20% de stat, 20% de Templeton (prin Fondul Proprietatea), 6% de piaţă şi 2% de BERD. Nu cred că există zi în care cererile de la acţionari să nu genereze provocări şi care să nu necesite decizii calibrate pentru nevoile tuturor acţionarilor.
Iñaki Beroetta, CEO al Vodafone România
Petrom este cel mai mare client al nostru. Îi oferim companiei o soluţie totală de comunicare: telefonie fixă, mobilă, voce şi date. Furnizăm aceste soluţii în toate ţările în care este Petrom prezentă în acest moment. Din România controlăm serviciile pe care le oferim Petrom în toate ţările în care se află compania. Dacă Petrom merge în Afganistan sau Irak, mergem şi noi.
Din sectorul energetic ne vin 5-6% din încasările anuale. Am fost prezenţi în sectorul energetic încă de la început şi am dezvoltat produse speciale.
Legat de creşterea economică, nu credem că aceasta va fi ca în anii precedenţi. Pe de altă parte, suntem mai stabili decât în urmă cu câţiva ani, dar cred că mai este mult de muncă.
Toate companiile importante din sectorul energetic sunt clienţii Vodafone. De multe ori, când se vorbeşte despre sectorul energetic şi telecom se vorbeşte de preţuri, de profituri, dar cred că nu se ia în considerare faptul că aceste două sectoare sunt pilonii fundamentali pentru dezvoltarea unei ţări. Acestea sunt motivele pentru care aceste două sectoare trebuie să fie apropiate unul de altul, dar avem şi investiţii pe care le facem împreună cu companiile energetice. Pentru Petrom am făcut toată conectivitatea pentru opt platforme din Marea Neagră.
Nu cred că piaţa de telecom este închisă. Avem trei jucători puternici şi un jucător local, ceea ce înseamnă o piaţă puternică pentru România. Dacă luăm în considerare Vodafone, reţeaua noastră a absorbit investiţii de un miliard de euro, în fiecare an investim 100 de milioane de euro. Vom continua nivelul de investiţii, însă trebuie să existe câştig. Trebuie găsit echilibrul între o piaţă competitivă şi sustenabilitate.
Creşterile pe partea de date vor fi enorme. A fost o creştere de 70% în 2011 pe partea de date. Acesta este doar începutul. Cu câţiva ani în urmă nu puteam pleca de acasă fără telefon, acum nu pot pleca fără smartphone. Pot lucra oriunde vreau şi când vreau, trebuie să îmi verific e-mail-urile.
Creşterea va fi exponenţială. Ce s-a întâmplat în ultimii ani este reducerea preţurilor la smartphoneuri. În curând vom avea smartphoneuri sub 50 de euro. Acum ne apropiem de nivelul de 100 de euro.
Dumitru Chisăliţă, consilier al ministrului economiei
Romgaz nu are o relaţie directă cu Gazprom, este vorba de Imex Oil şi Vitersal. Contractele expiră la 31 decembrie 2012. Nu ştiu ce va considera noua conducere a Romgaz cu privire la aceste contracte.
România nu are o strategie de securitate energetică reală, din punctul meu de vedere. Aceasta trebuie să plece de la principii care trebuie să separe elementele: strategia energetică, strategia deficitului energetic şi strategia clientului vulnerabil.
În momentul în care preţul se va baza pe cererea şi oferta din piaţă, toate elementele din aval se vor regla de la sine. Este un interes deosebit al investitorilor pentru acest tip de energie, în condiţiile în care gazele sunt mai ieftine decât alte surse energetice.
Capacitatea de înmagazinare pe care o avem acum în România satisface cererea din acest moment, de aceea investiţiile în alte capacităţi de înmagazinare vor aduce costuri suplimentare.
Sunt convins că dacă mâine vom liberaliza preţul la gaze, acesta nu va ajunge la nivelul preţului la care importăm din Rusia sau din alte părţi pentru că o parte din consumatori nu le vor putea suporta.
Nu cred că trebuie sprijinit niciun consumator prin subvenţionare a produsului ca atare. Orice pârghie de ajutor trebuie să respecte normele naţionale şi europene.
Piaţa este influenţată de cerere şi ofertă, iar eu am pledat recent pentru un preţ al pieţei. Aceste două elemente sunt dinamice. Poziţia mea este să dezvoltăm un mecanism pentru a ajunge la un preţ real al pieţei care să fie subvenţionat pentru anumite categorii sociale sau să se găsească alte metode. Preţul trebuie să fie dat de piaţă şi nu stabilit fix.
Gazele de şist se găsesc în zăcăminte cu porozitate şi permeabilitate mică. Aceste două caracteristici stăvilesc modul în care acest tip de gaze se pot extrage. Romgaz a iniţiat un grup de analiză pentru mai mulţi parametri. Studiile nu au fost finalizate, iar la acel moment vom putea discuta de cifre concrete despre potenţialul local. Pericolul gazelor de şist nu este real, însă investiţiile suplimentare presupun costuri mult mai mari, ceea ce face ca în acest moment aceste gaze să fie greu vandabile pe piaţă.
La finele anului trecut s-a semnat prelungirea acordurilor de concesiune, valoarea totală a cercetărilor se ridică la 500 de milioane de dolari.
În ultimii ani atât Romgaz, cât şi Petrom prin măsurile introduse în zona de cercetare şi exploatare au reuşit să diminueze declinul producţiei de gaze. Acest lucru a fost ocolit de previziunile făcute acum 10-15 ani.
În funcţie de mai mulţi factori, consumul, noile descoperiri etc. putem spune că România mai are gaze pentru o perioadă de la 10 ani la 50-70 de ani.
Cristian Secoşan, director general al Siemens
Soarele are un potenţial nelimitat din punct de vedere energetic. Necesarul energetic al pământului poate fi acoperit uşor din această sursă. Poate că într-un viitor mai îndepărtat cu ajutorul reţelelor care vor înconjura Pământul vom putea avea energie produsă în Australia.
Există foarte multe zone în care noi ca şi companie am putea să ne implicăm, să luăm fonduri europene. Pe de altă parte, cred că este importantă şi o relansare a pieţei româneşti propriu-zise şi a consumului.
În prezent în România se pot produce 50% din componentele unei turbine eoliene.
Noi nu avem furnizori din România, dar vă pot spune că există componente de centrale eoliene produse în România care sunt livrate în alte ţări. Nu facem în România părţile mari de tablă. La partea de tablă şi la turnul propriu-zis am încercat să căutăm furnizori, însă acest lucru este legat de piaţa locală, interesul este prea nou. În funcţie de dezvoltarea pieţei luăm în considerare şi producţia pe piaţa locală.
În prezent Siemens nu are niciun megawatt în funcţiune în centralele eoliene din România. Avem un portofoliu de contracte de circa 220 mw, care sunt în lucru. Cred că vom mai lua încă 200 mw în următoarea perioadă.
Referitor la mixul de energie, cărbunele trebuie luat în calcul în continuare. Este o tehnologie viabilă pe termen mediu. Avem tehnologia de a arde cărbunele în mod curat. Ţinând seama de resurse, cred că este o resursă ce trebuie luată în calcul şi pe termen lung.
Sistemele smartgrid vor gestiona producătorii şi sursele de energie distribuite şi va exista un schimb de informaţii între producători şi consumatori. Smartgrid-ul poate să ajute prin gestionarea mai bună a energiei. Ar trebui să ajungem treptat la acest sistem, prin paşi care se vor face în timp.
Cea mai fierbinte parte a sectorului energetic este partea de energie regenerabilă, în special partea de eoliene, lucru de care vom beneficia şi noi. Începe şi boom-ul pe energia fotovoltaică. Se interesează foarte multă lume despre acest domeniu.
După părerea mea, toată energia eoliană produsă în România se poate prelua în sistem. Toată energia poate proveni din energie eoliană. Dar problema o să fie ce ne facem când nu mai bate vântul.
Gicu Firu, corporate brokers manager la Signal Iduna
Avem parteneriate cu 350 de clinici medicale din toată ţara. Având în vedere industria petrolieră, răspundem provocărilor care apar în condiţiile unor operaţiuni în zone izolate. Noi identificăm medici privaţi în acele zone. Plătim direct furnizorul de servicii.
Sunt companii din energie, de stat şi private, care au cumpărat servicii de asigurare. Suntem în acest moment în proces de negociere privind achiziţia de servicii de asigurări cu mai multe companii din energie.
Dacă un angajat merge la doctor prin call-center, nu mai merge după ureche, ci ajunge direct la specialist.
Costurile în acest moment la stat pentru un set de analize sunt mai mari decât în sistemul privat.
Stresul afectează atât angajaţii din bănci, cât şi pe cei din energie. Temerea de a pierde locul de muncă afectează în aceeaşi măsură ambele sectoare.
Exploziile din nordul ţării, cele consecutive din acel club, au pus în pericol atât viaţa celor din club, cât şi viaţa angajaţilor de la firma de gaz. Din punct de vedere al prevenţiei, noi nu putem face nimic, însă asigurarea privată de sănătate permite accesul în clinicile private de sănătate. Avem indemnizaţii pentru intervenţiile chirurgicale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
