Anul 2021 a arătat cât de vulnerabilă a devenit România după 30 de ani de lipsă de investiţii în sectorul energetic. Când nu bate vântul, importul devine principala sursă pentru acoperirea consumului şi una dintre cauzele exploziei preţului la energie. Statisticile arată că la nivel european 2021 a fost unul dintre cei mai slabi ani din istorie ca intensitate a vântului.
Ieri, în jurul orei 12:00, din cei 3.000 MW montaţi în centrale eoliene funcţionau numai 22 de MW, contribuţia morilor de vânt la producţia internă de energie fiind de numai 0,3%. În acest timp, centralele pe gaze, combustibil pentru care preţul a explodat anul acesta, duduiau şi acopereau 28% din producţie. Alături de ele, centralele pe cărbuni poluante, penru care costurile cu certificatele de emisii de carbon au crescut semnificativ, injectau 20% din producţia totală.
Chiar şi aşa, importul era cea mai importantă sursă pentru acoperirea consumului intern de energie, circa 2.000 de MW intrând de la vecinii noştri pentru a ţine aprinse becurile. Situaţia sistemului energetic de ieri a fost vizibilă în multe alte ocazii, concluzia fiind că în zilele în care nu bate vântul România este dependentă de vecini pentru a-şi acoperi consumul de energie în contextul în care de 30 de ani proiectele majore au lipsit.
