Noua eră a economiei. Prea mult petrol. Zdruncinată de coronacriză, industria petrolieră a ajuns să trăiască cel mai negru coşmar: vânzătorul să plătească cumpărătorul

♦ 20 aprilie 2020, prima zi din istoria pieţelor financiare când preţul petrolului a atins o valoare negativă, adică contractele cu livrare în luna mai s-au tranzacţionat la -37,6 dolari pe baril ♦ Cu alte cuvinte, deţinătorii acestor contracte au fost dispuşi să plătească pentru a scăpa de livrarea fizică a petrolului la scadenţă.

Coronacriza a făcut ca im­posibilul să devină po­si­bil. Ceea ce în urmă cu câ­te­va luni părea un scenariu SF, pe care nu îl lua în calcul nici măcar cel mai pesimist analist, a de­venit realitate pe 20 aprilie 2020 în SUA, cea mai mare economie la nivel mondial.

Zdruncinată de criza coronaviru­su­lui, industria petrolieră a ajuns să tră­iască cel mai negru coşmar: vânzătorul - ra­fi­nă­rii, companii petroliere - plăteşte cum­părătorul pentru a achiziţiona pe­trol. Este pentru prima oară în istorie când piaţa petrolului se confruntă cu un astfel de scenariu şi la o scară atât de largă.

Ca urmare a măsurilor extraor­di­na­re de carantină, impuse de autorităţi la nivel mondial, cererea de produse pe­tro­liere s-a prăbuşit, astfel că zeci de tan­curi petroliere plutesc în derivă pe ma­re pentru că depozitele aproape au ajuns la saturaţie şi nu mai au unde să-şi descarce marfa.

Ceea ce s-a întâmplat pe 20 aprilie 2020 în piaţa petrolului va rămâne în istoria pieţelor financiare şi în manuale­le de economie drept prima oară când preţul petrolului a atins o valoa­re negativă.

Adică, contractele de livrare West Texas Intermediate (WTI) cu scadenţa în mai 2020 s-au tranzacţionat la minus 37 de dolari pe baril. Iar minusul nu este o eroare de redactare.

Cu alte cuvinte, deţinătorii acestor con­tracte, respectiv companii petro­lie­re, rafinării, au fost dispuşi să plătească in­vestitorilor pentru a scăpa de livrarea fizică a petrolului la scadenţă.

„Negativul este rezultatul faptului că producţia este peste cerere. Ca să nu oprească producţia, producătorii vând mai ieftin sau chiar negativ, dintr-o do­rinţă de continuitate, chiar şi în privinţa con­tractelor cu partenerii relevanţi. Opri­rea producţiei ar înseamna costuri mai mari de redeschidere a acesteia de­cât vânzarea în pierdere“, spune Dumitru Miron, profesor universitar la Aca­demia de Studii Economice, pentru ZF.