„Nici nu mai visăm la contracte (de vânzare a energiei – n.red.) pe doi ani“, spune Daniela Lulache, directorul general al Nuclearelectrica, unul dintre cei mai mari producători de energie din România, care prin cele două reactoare de la Cernavodă este responsabil pentru 20% din electricitatea generată local.
Reglementările în vigoare fac ca încheierea de contracte pe termen lung să fie dificilă şi ţin porţile exportului închise, lucruri ce forţează un producător ca Nuclearelectrica, a cărui funcţionare constantă impune la celalălt capăt un consumator stabil, să înceapă să joace pe termene foarte scurte. La rândul său, această schimbare vine cu un cost.
„Faptul că acum contractele se fac pe preţuri şi cantităţi ce nu pot fi modificate induc o reticenţă în a intra în acorduri pe termen lung. Mai mult, în decembrie 2014 au început discuţiile privind modificarea taxei de transport, or atunci când tu nu poţi să modifici preţul din contract, dar ştii că va urma o schimbare, rezultă că nu ai cum să te implici într-un contract pe termen lung. Ne-am dus pe PZU (piaţa spot – n.red.).“
Lulache spune că dacă înainte energia produsă de companie era vândută pe contracte de 6 luni - un an, acum situaţia s-a schimbat, ponderea contractelor pe trei luni sau chiar mai redusă fiind tot mai mare. „Noi nu suntem un jucător pe PZU, dar cum tranzacţiile se făceau numai acolo, am urmat piaţa. Noi avem efecte operaţionale din această cauză. Înainte aveam 20 de contracte de care avem grijă, acum avem sute. Nici nu mai visăm la contracte pe doi ani. De exemplu, acum încă mai vindem energie pentru ultimul trimestru în contextul în care în anii anteriori aveam toată producţia contractată cu un an înainte. Nu vedem un semn de îmbunătăţire. Ne zbatem. Partea bună este că reuşim să vindem peste media pieţei, dar este un lucru care nu poate continua pe termen lung mai ales pentru cei pe cărbune.“
