Războiul din Iran expune vulnerabilitatea tot mai mare din aprovizionarea Occidentului cu aluminiu, un metal clasificat drept factor de producţie critic atât de Statele Unite, cât şi de Uniunea Europeană, scrie Reuters.
Preţul aluminiului de la Bursa de Metale din Londra (LME) a atins săptămâna trecută maximul ultimilor patru ani, de 3.418 dolari pe tonă, după ce un furnizor din Golful Persic, compania Qatalum a Norsk Hydro şi Qatar Aluminum Manufacturing, a oprit producţia la topitoria sa, iar un altul, Aluminium Bahrain, a declarat forţă majoră.
Zona Golfului, în război şi cu traficul vapoarelor prin strâmtoarea Ormuz perturbat, cotribuie în mod normal cu 23% la aprovizionarea nonchinezească cu aluminiu a pieţei globale.
Din punct de vedere istoric, aluminiul a fost protejat împotriva unor astfel de reduceri neprevăzute ale ofertei de stocurile mari şi de capacitatea excesivă de producţie din China, unde producătorii ar creşte cadenţa la primul semn de majorare a preţurilor.
Însă China nu mai are acum multă capacitate disponibilă pentru o flexibilitate mai mare, ceea ce face ca piaţa să fie mult mai sensibilă la tipul de perturbări care se întâmplă în Orientul Mijlociu.
De asemenea, mult timp tranzacţiile cu aluminiu ale traderilor şi băncilor în scop speculativ au ascuns sincopele de pe lanţul de aprovizionare fizic. Puţini au observat epuizarea constantă a ceea ce era un munte de aluminiu de 3 milioane de tone la începutul deceniului. O cantitate semnificativă din ceea ce a mai rămas este aluminiu rusesc, care a reprezentat 58% din stocurile garantate la sfârşitul lunii ianuarie. Acest lucru nu este de mare folos multor cumpărători occidentali. SUA şi Marea Britanie au interzis importul de metal rusesc în 2024 pentru a împiedica Moscova să îşi finanţeze războiul din Ucraina, iar UE va urma exemplul în acest an. Rezerva de metal utilizabil în sistemul LME este astfel mult redusă.
Schimbarea dinamicii stocurilor reflectă schimbările structurale profunde din lanţul global de aprovizionare cu aluminiu.
Producătorii chinezi se confruntă acum cu plafonul anual de capacitate impus de guvern de puţin peste 45 de milioane de tone.
Creşterea producţiei chineze a încetinit de la 4% în 2024 la 2% anul trecut, topitoriile funcţionând la o rată anualizată de 44,5 milioane de tone în decembrie, potrivit Institutului Internaţional al Aluminiului (IAI).
Încetinirea producţiei provoacă schimbări în comerţul Chinei cu restul lumii.
Producătorii chinezi importă mai mult metal primar, în special din Rusia. Cel mai mare producător din lume a importat anul trecut o cantitate record de 2,5 milioane de tone, împreună cu puţin peste 1 milion de tone de aliaj brut, potrivit Biroului Mondial de Statistică a Metalelor, care obţine date din cifrele oficiale vamale.
Iar China exportă mai puţine produse semifabricate, cum ar fi tuburi, table şi folie. Livrările în străinătate au scăzut în 2025 cu aproape 10%, echivalentul unei pierderi pentru piaţa occidentală de aproape 600.000 de tone.
Cu alte cuvinte, China importă mai mult aluminiu metalic şi exportă mai puţine produse finite, ceea ce reduce aprovizionarea occidentală la ambele capete ale lanţului. Topitoriile occidentale au o flexibilitate a capacităţii chiar mai mică decât fabricile din China.
