Răzvan Nicolescu, partner Deloitte, spune că oportunităţile României cu privire la tranziţia energetică ţin de fondurile nerambursabile de la Uniunea European. Pentru a atrage cât mai mulţi bani şi cât mai inteligent e nevoie ca mediul privat să se implice mai mult în atragerea acestor fonduri.
„Oportunităţile legate de finanţarea nerambursabilă, vorbim de peste 12 mld. euro, depinde noi dacă ne vom mobiliza şi vom putea folosi inteligent aceşti bani, să facem o tranziţie către un sector energetic cu mai puţine emisii. Riscurile ţin de faptul că dacă nu vom folosi aceşti bani, ne va afecta din multe puncte de vedere, cred că dacă ne mobilizăm vom putea reuşi”, spune Răzvan Nicolescu, partner Deloitte, în cadrul videoconferinţei ZF Power Summit.
El este de părere că mineritul din Valea Jiului nu mai are viitor, nu doar din perspectiva tranziţiei energetice, ci are legătură şi cu eficienţa, productivitatea şi starea utilajelor.
„Trebuie făcut ca minerii de acolo să fie angajaţi într-o nouă companie, să le mărească salariile şi imediat minerii să deschidă o mină care să poată să producă uraniu, avem resurse de uraniu pe care nu le exploatăm, avem rezerve de grafit, foarte important în tranziţie”, spune Răzvan Nicolescu.
Alte declaraţii:
♦ Avem o bază de active în sectorul de producţie de energie electrică, suntem ţara din Europa Centrală şi de Est cu cel mai dezvoltat sector energetic din perspectiva energiilor curate, dacă ne uităm la planurile naţionale care au fost transmise de toate ţările Uniunii Europene la Bruxelles, nu mai este o altă ţară care să îşi propună peste 30% energie regenerabilă.
Pe partea de hidrogen, vehicule electrice, deocamdată suntem la nivelul de discuţii şi nu suntem foarte avansaţi, din păcate, sper să recuperăm şi la ce înseamnă producere de hidrogen, cât şi echipamente de producţie a hidrogenului.
♦ Din acest proces, care este ireversibil, unii vor câtşiga economic, alţii s-ar putea să plească nişte costuri, depinde de noi în ce categorie ne vom afla.
♦ Din Planul de Redresare şi Rezilienţă, de ce nu facem o schemă de ajutor de stat care să încurajeze producţia de electrolizoare sau producţia de baterii? Avem la Cernica o mică fabrică care produce una dintre cele mai de calitate baterii, ei au nevoie să se extindă, în contextul miliardelor de la Bruxelles, trebuie să îi folosim să producă alţi bani.
♦ O problemă mare e că sunt companii multinaţionale sau companii de stat, piaţa împărţită între acestea, vreau să văd mai mulţi antreprenori în această piaţă, pot da o valoare adăugată mai mare acesti industrii.
♦ Ministerul de Finanţe cu acel sistem al schemelor de stat funcţionează bine, de ce să ne complicăm când putem simplifica, să folosim ceea ce avem . Am avut organisme intermediare pentru energie pentru a gestiona fondurile structurale pe energie, dar avem acest departament de la Ministerul de Finanţe care gestionează schemele de ajutor de stat. Noi trebuie să avem nişte obiective foarte clare, ce vrem să facem, care sunt oportunităţile noastre şi să gândim aceste lucruri din perspectiva interesului ţării şi aceşti bani să producă alţi bani.
♦ De exemplu, este acest program, Horizon Europe, în ultimii şase ani s-au distribuit prin acest program 2,5 miliarde euro, România a luat 1,8 milioane euro, suntem pe ultimul loc în Europa.
♦ Tot timpul avem sentimentul şi încercăm să punem egal între fonduri europene şi instituţii de stat. Vreau ca mediul privat să se implice mai mult în cheltuirea mai multor bani într-o manieră corectă.
♦ Când am plecat de la Ministerul Energiei, acum şapte ani, mai aveam nevoie de şapte săptămâni ca să terminăm strategia energetică, au trecut şapte ani şi încă strategia energetică nu este adoptată formal. E nevoie de mobilizare, trebuie să ne schimbăm şi viteza şi modul de lucru, oportunitatea pe care o avem nu ne vom mai întâlni cu ea. Se joacă un deceniu în acest an, poate fi un deceniu câştigat sau un deceniu pierdut ireversibil.
♦ Vicepreşedintele Comisiei Europene a avut dreptate, eu cred că mineritul din Valea Jiului nu mai are nicio şansă, din păcate, şi atunci trebuie să constatăm această realitate care nu are legătură numai cu tranziţia energetică, are legătură cu eficienţa, productivitatea, starea utilajelor, sunt multe componente. Trebuie făcut ca minerii de acolo să fie angajaţi într-o nouă companie, să le mărească salariile şi imediat minerii să redeschidă o mină care să poată să producă uraniu, avem resurse de uraniu pe care nu le exploatăm, avem rezerve de grafit, foarte important în tranziţie. Hai să luăm aceşti mineri, să nu îşi mai rişte viaţa, să îi plătim mai bine şi să facă lucruri care pot ajuta ţara. Îşi pot ajuta familia, dar şi România în tranziţia energetică.
♦ Gazul natural va avea soarta cărbunelui mai devreme sau mai târziu dacă nu se dezvoltă instalaţiile de captare a carbonului.Această tehnologie poate fi folosită doar pentru unităţi mari, la unităţile mici, de tipul centrale de încălzire, nu susţin decât trecerea pe electric, prin proiecte pilot, dar să ne apucăm să construim o infrastructură care nu poate să susţină hidrogenul este o risipă de bani.
♦ Ar trebui să folosim gazul natural în petrochimie sau în industria de îngrăşăminte chimice, să facem nişte lucruri care au sens pe termen mediu şi lung.
♦ Dacă statul nu făcea nimic, astăzi am fi avut producţie în Marea Neagră, am fi încasat la bugetul de stat cel puţin 1 mld. taxe directe sau generate de activitatea de acolo, dacă nu făceam nimic aveam producţie în 2021, acum vorbim de 2025-2026, pe o lege pe care nu am văzut-o, cu un Exxon pe picior de plecare, cu un neclar potenţial cumpărător al licenţei Exxon.
